Sindicatele, patronatele și societatea civilă recomandă ratificarea Convenției pentru eliminarea violenței și hărțuirii din lumea muncii

În condițiile prevăzute de art. 2 alin (3) și (4) din Legea 248/2013, Consiliul Economic și Social, pe baza raportului realizat de Cartel-Alfa și președinta asociației Sexul vs. Barza, a formulat un punct de vedere cu privire la ratificarea Convenției Organizației Mondiale a Muncii nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii din Lumea Muncii și implementarea Recomandării OIM nr. 206.

Consiliul recomandă ratificarea celor două documente și subliniază că România a susținut la OIM adoptarea acestora încă din 2019. 

Convenția îi protejează pe toți lucrătorii din economia formală și informală, inclusiv pe voluntari, cursanți și ucenici, și stabilește în mod clar rolul guvernelor în prevenirea, abordarea și remedierea violenței și hărțuirii, însă include și protecția împotriva violenței și hărțuirii de către terțe părți, precum și protecție împotriva impactului violenței domestice în lumea muncii.

Hărțuirea și violența în lumea muncii au consecințe negative pentru lucrători, angajatori și stat. Pentru lucrători, ele pot determina afecțiuni psihologice (ex. pierderea motivației, stimei de sine, depresie, anxietate, șoc), afecțiuni fizice (ex. tulburări de somn, risc crescut de boli de inimă, tulburări digestive, proleme de sănătate sexuală, pierderea vieții prin suicid), dar și impact negativ asupra capacității de lucru (ex. scăderea performanței, absenteism, dificultăți de revenire la lucru), iar sondajele recente confirmă că peste 44% din angajații români s-au simțit hărțuiți sexual la locul de muncă cel puțin o dată de-a lungul carierei, 85%  fiind femei.

Consiliul arată că, deși au fost aduse unele completări actelor normative incidente, există încă o serie de limitări ale cadrului legal actual care reglementează hărțuirea și discriminarea, cum ar fi:

• definiții limitate ale hărțuirii, mai ales în ceea ce privește prezența unui criteriu protejat ca element constitutiv al hărțuirii și absența prejudiciilor economice din definiție;
• definiții limitate ale noțiunii de „lucrător”, care exclud lucrătorii din economia informală și lucrătorii care prestează activități casnice;
• definiții restrictive ale noțiunii de „loc de muncă”, care se limitează la spațiul fizic al locului de muncă, excluzând mediul online și spațiile conexe muncii;
• absența prevederilor legate de interzicerea și prevenirea hărțuirii în lumea muncii comise de sau îndreptate către părți terțe;
• nereglementarea dreptului salariaților hărțuiți de a demisiona, cu obligația corelativă a angajatorilor de a le achita salarii compensatorii;
• nerecunoașterea efectelor violenței domestice în lumea muncii și nereglementarea unor măsuri de protecție și de sprijin pentru victimele violenței domestice, la locul de muncă;
• lipsa unor prevederi legislative clare și specifice cu privire la obligativitatea angajatorilor de a preveni, combate, sancționa și gestiona în mod responsabil, cu respectarea drepturilor omului, hărțuirea în lumea muncii, sub toate formele sale, indiferent de manifestarea hărțuirii ca discriminare pe un anumit criteriu sau nu;
• lipsa unei reglementări clare privind angajarea unui expert sau desemnarea unui lucrător cu atribuții în domeniul egalității de șanse și de tratament, care să elaboreze politici anti-hărțuire, să monitorizeze situația la locul de muncă și să introducă planuri de acțiune specifice;
• lipsa unor ghiduri și orientări în format accesibil pentru ITM-uri și angajatori cu privire la obligațiile angajatorilor de a elimina hărțuirea în lumea muncii;
• lipsa unor ghiduri și orientări în format accesibil pentru lucrători cu privire la dreptul de a lucra într-un mediu lipsit de hărțuire și cu privire la opțiunile pe care le au atunci când sunt hărțuiți.

Și lipsa unor prevederi clare în privința monitorizării implementării măsurilor deja adoptate reprezintă, de asemenea, o piedică în procesul de urmărire a respectării legii, ITM-urile având în continuare dificultăți și, de cele mai multe ori, recomandă lucrătorilor afectați să sesizeze instanțele competente pentru soluționarea conflictului de muncă.

Alături de preocuparea Guvernului pentru crearea de noi locuri de muncă, CES recomandă și măsuri pentru „asigurarea unor locuri de muncă în care toți lucrătorii și toate lucrătoarele se simt în siguranță și lucrează în medii sănătoase, lipsite de hărțuire și violență, unde sunt tratați/tratate cu respect.”

Consiliul Economic și Social este instituție publică de interes național, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel național dintre organizațiile patronale, organizațiile sindicale și reprezentanți ai asociațiilor și fundațiilor neguvernamentale ai societății civile.