Legea creditelor de consum

Lege privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice

Parlamentul României adoptã prezenta lege.
Art. 1. - Prezenta lege reglementeazã regimul juridic al contractelor de credit pentru consum, destinate consumatorilor.
 
Art. 2. - În sensul prezentei legi, termenii ºi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaþii:
 a) consumator - persoana fizicã, care, în cadrul contractelor reglementate de prezenta lege, acþioneazã pentru realizarea unui drept sau a unui interes legitim din afara activitãþii sale comerciale sau profesionale;
 b) creditor - una sau mai multe persoane fizice sau juridice care, în cadrul activitãþii profesionale ori de afaceri, acordã credite pentru consumatori;
 c) contract de credit - actul juridic în temeiul cãruia creditorul acordã sau se angajeazã sã acorde, iar consumatorul acceptã un credit în forma unui împrumut, a unei amânãri a plãþii, sau a altei facilitãþi financiare similare;
 d) costul total al creditului la consumator - toate costurile pe care consumatorul trebuie sã le plãteascã pentru credit, inclusiv dobânda ºi celelalte cheltuieli;
 e) dobânda anualã efectivã, denumitã în continuare DAE - costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat ºi calculat în conformitate cu art.4;
 f) documentaþie de credit - documentaþia care stã la baza unei convenþii încheiate între creditor ºi o altã persoanã pentru acordarea unui credit;
 g) intermediar de credit - orice persoanã fizicã sau juridicã, care, în schimbul unui comision, acþioneazã ca un intermediar prezentând sau oferind contracte de credit, realizând alte lucrãri pregãtitoare pentru asemenea contracte; comisionul poate fi plãtit cu numerar sau prin orice alte instrumente financiare de platã uzuale.

Art. 3.  (1) Prezenta lege nu se aplicã:
 a) contractelor de credit sau contractelor prin care se acordã creditele destinate în principal sã permitã achiziþionarea sau menþinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau construcþie realizatã sau care urmeazã sã fie realizatã în baza unui proiect;
 b) contractelor de credit acordate în scopul renovãrii, reconsolidãrii sau îmbunãtãþirii unei construcþii;
 c) contractelor de închiriere, cu excepþia contractelor care prevãd ca finalitate transferul titlului de proprietate cãtre chiriaº;
 d) contractelor de credit acordate sau puse la dispoziþie fãrã plata de dobânzi sau de orice alte cheltuieli;
 e) contractelor de credit care nu prevãd dobânzi, cu condiþia ca consumatorul sã accepte rambursarea creditului printr-o singurã platã;
 f) contractelor în care creditele sunt acordate sub formã de avans în cont curent (linii de credit) acordate de cãtre o instituþie de credit sau o instituþie financiarã, altele decât cele acoperite printr-un instrument de platã tip carte de credit, sub rezerva informaþiilor prevãzute la art.9;
 g) contractelor de credit pentru valori mai mici decât suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro;
 h) contractelor de credit la care consumatorul este obligat sã ramburseze creditul într-un termen care nu depãºeºte 3 luni;
 i) contractelor de credit la care consumatorul este obligat sã ramburseze creditul într-un numãr maxim de patru plãþi, într-o perioadã de cel mult 12 luni calculate de la data semnãrii contractului;
 j) contractelor de credit care sunt acordate la costuri inferioare celor practicate pe piaþã sau stabilite prin negociere ºi care nu sunt oferite populaþiei în general;
 k) contractelor de credit sau prin care se angajeazã sã acorde credit garantate prin ipotecã asupra unui bun imobil în mãsura în care acestea nu sunt deja exceptate conform lit.a) ºi b), dispoziþiile art.5 aplicându-se în mod corespunzãtor;
 l) contractelor încheiate în vederea prestãrii în mod continuu a unui serviciu privat sau public, conform cãrora consumatorul are dreptul de a achita costul acestor servicii, pe perioada cât sunt furnizate, prin plãþi eºalonate.
 (2) Contractele de credit încheiate sub forma unui act autentificat de un notar public sunt excluse de la aplicarea prevederilor art.9 - 15, în mãsura în care drepturile consumatorilor nu sunt afectate.
 
Art. 4.  (1) DAE, care face echivalenþa, la nivelul unui an, între valoarea curentã a tuturor angajamentelor sub forma unor împrumuturi, rambursãri ºi cheltuieli existente sau viitoare, acceptate de cãtre creditor ºi de beneficiarul creditului, se calculeazã în conformitate cu formula prevãzutã în anexa nr.2 .
 (2) Pentru calculul DAE se determinã costul total al creditului la consumator astfel cum este definit la art.2, cu excepþia urmãtoarelor costuri:
 a) cheltuielile plãtibile de împrumutat pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale stipulate în contractul de credit;
 b) costurile, altele decât preþul de cumpãrare, în cazul cumpãrãrii de bunuri sau servicii, pe care consumatorul este obligat sã le plãteascã, indiferent dacã plata se face în numerar sau pe credit;
 c) costurile necesare pentru transferul fondurilor ºi costurile de menþinere a unui cont în care se înregistreazã plãþile efectuate cu titlu de rambursare a creditului, plata dobânzilor ºi a altor costuri, cu excepþia cazului în care consumatorul nu dispune de libertate de alegere în materie ºi dacã aceste costuri sunt disproporþionat de mari; aceastã prevedere nu se aplicã la costurile pentru încasarea acestor rambursãri sau plãþi, indiferent dacã plata se face în numerar sau în alt mod;
 d) costurile referitoare la cotizaþiile datorate cu titlu de înscriere ca membru în asociaþii sau grupãri ºi care rezultã din acorduri distincte de contractul de credit, chiar dacã aceste subscrieri influenþeazã condiþiile de credit;
 e) cele legate de asigurãri sau garanþii; sunt însã incluse costurile destinate a asigura creditorului, în cazul decesului, invaliditãþii, îmbolnãvirii sau ºomajului consumatorului, rambursarea unei sume egale sau inferioare valorii totale a creditului, inclusiv dobânzile care se aplicã ºi alte costuri, ºi care sunt impuse de creditor ca o condiþie pentru acordarea creditului.
 (3) DAE se calculeazã în momentul încheierii contractului de credit, cu respectarea dispoziþiilor art.5.
 (4) Calculul DAE se efectueazã avându-se în vedere urmãtoarele prezumþii:
 a) respectivul contract de credit va rãmâne valabil pentru perioada prevãzutã în contractul de credit, convenitã de cãtre pãrþi;
 b) pãrþile contractului îºi vor îndeplini obligaþiile contractuale la termenele ºi la datele stipulate în contract.
 (5) În cazul contractelor de credit care conþin clauze ce permit modificarea ratei dobânzii ºi a valorii sau nivelului altor costuri conþinute în DAE, dar care nu pot fi cuantificate la data calculãrii, DAE se calculeazã prezumându-se cã aceste valori vor rãmâne fixe ºi se vor aplica pânã la finalul contractului de credit.
 (6) Pentru calcularea DAE pot fi luate în considerare urmãtoarele ipoteze de calcul, dupã caz:
 a) în cazul în care contractul nu stipuleazã o limitã a creditului, valoarea creditului acordat se considerã egalã cu echivalentul în lei al sumei de 2.000 euro;
 b) în cazul în care nu este stabilit un calendar de rambursare ºi dacã acesta nu reiese din clauzele contractului ºi din mijloacele de rambursare a creditului acordat, durata creditului va fi consideratã ca fiind de 1 an;
 c) dacã nu se specificã altfel, în cazul în care contractul prevede mai mult decât o singurã datã de rambursare, creditul va fi acordat, iar rambursãrile se vor face la cea mai apropiatã datã prevãzutã în contract.

Art. 5.  În orice anunþ publicitar ºi în orice ofertã pentru un contract de credit destinat consumatorilor afiºate în locuri publice, prin care o persoanã declarã cã acordã un credit sau intermediazã încheierea unui contract de credit ºi prin care se indicã o dobândã sau orice alte cifre referitoare la costul creditului, trebuie sã se menþioneze DAE, în mod clar ºi inteligibil, ºi sã se respecte prevederile Legii nr.148/2000 privind publicitatea, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Scopul comercial al acestor informaþii trebuie sã fie expus foarte clar, prin folosirea limbajului obiºnuit.

Art. 6.  Înainte de încheierea contractului, creditorul:
 a) are obligaþia sã prezinte contractele de credit pe care le oferã, tipul ºi suma totalã a creditului cele mai adecvate, luând în calcul situaþia financiarã a consumatorului, avantajele ºi dezavantajele asociate cu produsul propus, precum ºi scopul creditului;
 b) trebuie sã prezinte consumatorului informaþiile exacte ºi complete necesare privind contractul de credit avut în vedere;
 c) sã informeze consumatorul despre documentaþia de credit necesarã acordãrii unui credit, documentaþie care trebuie sã cuprindã cel puþin:
 1. situaþii financiare curente ale solicitantului de credit ºi ale oricãrui garant al acestuia, inclusiv proiecþia fluxurilor financiare pentru perioada de rambursare a creditului ºi de platã a dobânzilor;
 2. o descriere a modalitãþilor de garantare pentru plata integralã a datoriei ºi, dupã caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanþiei;
 3. o descriere a condiþiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, valoarea DAE, rata dobânzii, schema de rambursare ºi obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul.
 
Art. 7.  Contractele de credit vor fi redactate în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, în cel puþin douã exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecãrei pãrþi contractante.

Art. 8.  Contractul de credit scris trebuie sã includã, cel puþin urmãtoarele date:
 a) numele ºi adresele pãrþilor contractante;
 b) valoarea DAE;
 c) o indicare a condiþiilor în care poate fi modificatã DAE. În cazul în care valoarea DAE nu poate fi stabilitã, consumatorul trebuie sã fie informat prin contractul scris, cât priveºte elementele prevãzute la art.9 alin.(1);
 d) o listã cu valoarea, numãrul ºi frecvenþa sau datele plãþilor pe care consumatorul trebuie sã le efectueze pentru rambursarea creditului, precum ºi pentru dobândã ºi alte costuri. În cazul în care este posibil va fi indicatã, de asemenea, valoarea totalã a plãþilor efectuate;
 e) o listã a elementelor de cost prevãzute la art.4 alin.(2) ºi care revin consumatorului, cu excepþia costurilor datorate de consumator pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale din contractul de credit, care nu sunt cuprinse în calculul DAE, dar care cad în sarcina consumatorului în anumite condiþii, precum ºi precizarea acestor condiþii. În cazul în care valoarea exactã a acestor componente este cunoscutã, o astfel de valoare trebuie sã fie indicatã. În caz contrar,
 trebuie sã fie indicatã o metodã de calcul sau, pe cât posibil, o cât mai realistã valoare estimativã;
 f) documentaþia de credit specificã, stabilitã de creditor;
 g) prevederile art.11;
 h) celelalte condiþii esenþiale ale contractului de credit, inclusiv clauzele prevãzute în anexa nr.1.

Art. 9.  (1) În cazul contractelor de credite prevãzute la art.3 alin.(1) lit.f), consumatorul trebuie sã fie informat în scris, cel târziu în momentul încheierii contractului de credit, cu privire la:
 a) plafonul creditului, dacã existã;
 b) dobânda anualã ºi costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit, precum ºi condiþiile în care acestea pot fi modificate;
 c) procedura prin care contractul de credit înceteazã.
 (2) Consumatorul trebuie sã fie informat în scris, despre orice modificare survenitã pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnãrii contractului de credit în momentul în care intervine aceastã modificare. Aceastã informare se face prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizeazã consumatorului în mod gratuit.
 (3) Informaþiile scrise prevãzute la alin.(1) ºi (2) sunt furnizate consumatorului ºi în cazul descoperirilor de cont acceptate tacit, atunci când acestea se prelungesc peste o perioadã de 3 luni.

Art. 10. (1) În cazul contractelor de credit pentru achiziþia de bunuri, dacã consumatorul nu ºi-a îndeplinit obligaþiile contractuale, creditorul poate apela la cãile legale în vederea returnãrii bunurilor dupã expirarea unui termen suplimentar de 30 de zile de la data scadenþei ultimei obligaþii de platã neonorate.
 (2) În cadrul termenului suplimentar prevãzut la alin.(1), înainte de a apela la cãile legale pentru returnarea bunurilor, creditorul are obligaþia de a notifica fãrã întârziere consumatorul, justificând decizia sa, ºi de a solicita acordul scris al acestuia privind returnarea bunului.
 Notificarea consumatorului se face prin scrisoare recomandatã. Data poºtei se considerã data notificãrii.
 (3) În cazul în care creditorul intrã în posesia bunurilor, obligaþiile între pãrþi sunt astfel reglate încât sã se asigure cã repunerea în posesie nu atrage beneficii nejustificate. Aceste bunuri vor fi ridicate de vânzãtor, cu obligaþia acestuia de a restitui creditorului contravaloarea bunului respectiv.

Art. 11. (1) Consumatorul are dreptul sã achite anticipat, integral sau parþial, obligaþiile sale rezultate din contractul de credit.
 (2) În cazul achitãrii anticipate a obligaþiilor sale contractuale, consumatorul are dreptul la o reducere echitabilã a costului creditului, stabilitã proporþional cu perioada de utilizare a creditului respectiv.

Art. 12.  (1) În cazul în care drepturile ce revin unui creditor printr-un contract de credit sunt cesionate unui terþ, consumatorul are dreptul sã invoce împotriva terþei persoane toate drepturile contractuale pe care le are la dispoziþie împotriva creditorului iniþial, inclusiv dreptul de compensare.
 (2) Consumatorul nu poate fi obligat sã facã nici o platã suplimentarã faþã de cele stabilite prin contractul de credit iniþial, terþei pãrþi.

Art. 13.  (1) În cazul oricãrei creanþe a creditorului referitoare la contractul de credit, consumatorul poate sã facã plãþi prin intermediul unor cambii sau bilete la ordin sau sã constituie o garanþie prin aceste mijloace de platã sau prin cecuri, cu acordul pãrþilor contractante.
 (2) O persoanã care, prin încãlcarea prevederilor alin.(1), primeºte o cambie sau un alt instrument de platã negociabil, nu poate folosi aceste instrumente.

Art. 14.  (1) Dispoziþiile prezentului articol se aplicã în cazul cumpãrãrii de produse sau obþinerii de servicii de la un furnizor cu îndeplinirea urmãtoarelor condiþii:
 a) consumatorul încheie un contract de credit cu o persoanã, alta decât furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii;
 b) cel care acordã creditul ºi furnizorul de bunuri sau de servicii au în derulare un contract preexistent conform cãruia se acordã credit în mod exclusiv clienþilor acestui furnizor;
 c) consumatorul prevãzut la lit.a) obþine creditul în virtutea acestui contract preexistent.
 (2) Pentru bunurile sau serviciile - obiect al contractului de credit - care nu sunt furnizate sau sunt furnizate parþial sau nu sunt în conformitate cu contractul încheiat pentru furnizarea lor, consumatorul nemulþumit poate notifica în vederea remedierii deficienþelor, pe furnizor ºi/sau creditor, în termen de 15 de zile de la data la care
 bunurile sau serviciile au fost livrate, respectiv prestate ori de la care acestea trebuiau a fi livrate sau furnizate. Data poºtei este consideratã data notificãrii.
 (3) Furnizorul ºi creditorul vor fi rãspunzãtori individual pentru despãgubirea consumatorului. Existenþa unui contract de credit nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului prevãzute de lege pe care furnizorul de bunuri sau servicii cumpãrate prin intermediul unui astfel de contract, trebuie sã le respecte. Creditorul rãspunde pentru despãgubirea consumatorului numai în limita contractului de credit dacã acþiunile consumatorului împotriva furnizorului de bunuri au eºuat.
 (4) Dispoziþiile alin.(1) - (3) nu se aplicã în situaþia în care operaþiunea respectivã se referã la valori mai mici decât suma de 200 euro.

Art. 15.  (1) Pentru exercitarea activitãþii de creditare reglementatã de prezenta lege, creditorii ºi intermediarii de credit trebuie sã obþinã, în acest sens, o autorizaþie oficialã, în condiþiile art.22 alin.(2).
 (2) Instituþiile de credit, supuse unei proceduri de autorizare de cãtre Banca Naþionalã a României, potrivit legii, sunt exceptate de la prevederile alin.(1).
 (3) Dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, nu se supun procedurii de autorizare prevãzute de prezenta lege:
 a) sucursalele ºi reprezentanþele creditorilor ºi intermediarilor de credit stabiliþi într-un stat membru al Uniunii Europene sau Spaþiului Economic European, care sunt abilitaþi în baza legislaþiei acestor state sã acorde credit de consum, respectiv sã intermedieze încheierea contractelor de credit;
 b) creditorii ºi intermediarii de credit, persoane fizice, stabiliþi într-un stat membru al Uniunii Europene sau Spaþiului Economic European ºi abilitaþi în baza legislaþiei acestor state sã acorde credit de consum, respectiv sã intermedieze încheierea contractelor de credit.
 (4) Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor ºi autoritatea competentã vor supraveghea ºi controla, individual sau în echipe mixte, activitãþile creditorilor ºi intermediarilor de credite, potrivit competenþelor stabilite prin actele normative în vigoare, dupã cum urmeazã:
 a) Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor primeºte reclamaþiile de la consumatori privind contractele de credit ºi condiþiile de credit, instituie procedurile de procesare în vederea analizãrii reclamaþiilor ºi de rezolvare pe cale amiabilã a litigiilor legate de consumatori privind contractele de credit ºi garanþiile aferente, oferã consultanþa referitoare la acest aspect ºi aplicã sancþiuni contravenþionale pentru nerespectarea dispoziþiilor prezentei legi;
 b) autoritatea competentã va supraveghea îndeplinirea condiþiilor legale pentru înregistrarea ºi emiterea autorizaþiei pentru creditor sau pentru intermediarul de credit, dupã caz.
 (5) În cazurile în care constatã nerespectarea prevederilor legale privind autorizarea sau a prevederilor prezentei legi, autoritãþile prevãzute la alin.(4) pot dispune retragerea autorizaþiei, anularea autorizaþiei, precum ºi orice mãsuri care sunt necesare pentru limitarea prejudicierii intereselor economice ale consumatorilor, inclusiv
 obligarea creditorului la plata despãgubirilor rezultate din contract sau obligarea creditorului aflat în imposibilitatea respectãrii clauzelor contractuale de a transmite obligaþiile sale cãtre un terþ. Calitatea de terþ poate fi deþinutã numai de o persoanã autorizatã conform prevederilor alin.(1) - (3), precum ºi de o societate de asigurare.

Art. 16.  (1) Încãlcarea prevederilor prezentei legi atrage rãspunderea civilã, contravenþionalã sau penalã, dupã caz.
 (2) Contractele încheiate dupã data intrãrii în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acþiunea în constatarea nulitãþii poate fi introdusã de orice persoanã interesatã ºi se soluþioneazã de instanþa civilã competentã.
 (3) Neîndeplinirea de cãtre creditor a obligaþiilor sale rezultate din contractul de credit conduce la nerecunoaºterea garanþiilor.

Art. 17.  (1) Constituie contravenþii urmãtoarele fapte ºi se sancþioneazã dupã cum urmeazã:
 a) nerespectarea dispoziþiilor art.4, art.6, art.8, art.9 ºi art.11, cu amendã de la 100.000.000 lei la 250.000.000 lei;
 b) nerespectarea dispoziþiilor art.5, art.14 alin.(3) ºi art.15 alin.(1). cu amendã de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
 (2) Odatã cu sancþiunea principalã a amenzii, agenþii constatatori pot dispune urmãtoarele sancþiuni complementare:
 a) suspendarea autorizaþiei de exercitare a activitãþii de creditor sau de intermediar de credite;
 b) retragerea autorizaþiei de exercitare a activitãþii de creditor sau intermediar de credite;
 c) anularea autorizaþiei de exercitare a activitãþii de creditor sau de intermediar de credite.
 (3) Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor prevãzute la alin.(1) ºi (2) se face de cãtre reprezentanþii împuterniciþi ai Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor, precum ºi de cãtre reprezentanþi ai autoritãþii competente, dupã caz. În cazul instituþiilor de credit, constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor
 prevãzute la alin.(1) ºi (2) se fac de cãtre reprezentanþii împuterniciþi ai Bãncii Naþionale a României.
 (4) Aplicarea sancþiunilor prevãzute în prezenta lege nu înlãturã rãspunderea penalã sau civilã, dupã caz, a pãrþilor contractante.
 (5) Sancþiunile contravenþionale principale ºi complementare, precum ºi actele cu caracter administrativ emise în temeiul prezentei legi se pot contesta la instanþele de contencios administrativ competente.
 (6) Prevederile art.32 alin.(3) teza I din Ordonanþa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr.180/2002, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, nu sunt aplicabile.

Art. 18.  (1) Orice dispoziþie contrarã prezentei legi, în scopul afectãrii drepturilor consumatorilor este nulã.
 (2) Consumatorii nu pot renunþa la drepturile conferite prin prezenta lege.
 (3) Prezenta lege se aplicã ºi contractelor de credit încheiate în forme speciale, în particular prin repartizarea valorii creditului pe mai multe contracte.
 (4) Prevederile contractuale suplimentare sau dispoziþiile legale speciale, prin care se conferã o mai mare protecþie consumatorului se aplicã în mod corespunzãtor.

Art. 19.  Prevederile prezentei legi se completeazã cu dispoziþiile Legii nr.58/1998 privind activitatea bancarã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale Legii nr.148/2000 privind publicitatea, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale Ordonanþei Guvernului nr. 21/1992 privind protecþia consumatorilor, aprobatã prin Legea nr.11/1994, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianþi ºi consumatori, cu modificãrile ulterioare, ale Codului penal, ale Codului comercial, precum ºi ale Codului civil, în mãsura în care acestea nu conþin dispoziþii contrare.

Art. 20.  (1) În cazul în care pãrþile nu ajung la un acord de modificare a contractului de credit, oricare dintre acestea se poate adresa instanþei judecãtoreºti competente, care va decide.
 (2) Orice creditor, de comun acord cu consumatorul, poate acorda facilitãþi sau reeºalonãri la plata obligaþiilor asumate.
 (3) Dacã pãrþile nu rezolvã pe cale amiabilã litigiile rezultate din contractul de credit, se pot adresa instanþei de judecatã.

Art. 21.  Contractele aflate în derulare la data intrãrii în vigoare a prezentei legi îºi vor produce efectele pânã la data încetãrii lor, putând fi prelungite numai prin acordul ambelor pãrþi asupra modificãrii termenilor din contractul de credit, cu respectarea dispoziþiilor legale în vigoare la acea datã.

Art. 22.  (1) În aplicarea dispoziþiilor prezentei legi, Banca Naþionalã a României ºi Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor pot emite norme metodologice sau instrucþiuni cu caracter normativ care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 (2) În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi, autoritatea competentã prevãzutã la alin.(1), precum ºi modul de înregistrare ºi de autorizare vor fi stabilite prin hotãrâre a Guvernului.

Art. 23.  Anexele nr. 1- 3 fac parte integrantã din prezenta lege.
 
Art. 24.  (1) Prezenta lege transpune Directiva nr.87/102/CEE din 22 decembrie 1986 pentru armonizarea prevederilor legislative, administrative ºi de reglementare privind creditul pentru consum, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãþilor Europene (JOCE) nr.L42 din data de 12 februarie 1987, modificatã ºi completatã de Directiva nr.90/88/CEE din 22 februarie 1990 ºi Directiva nr.98/7/CE din 16 februarie 1998.
 (2) Dispoziþiile prezentei legi intrã în vigoare la 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
 (3) La data de 1 ianuarie 2007, dispoziþiile art.3 alin.(1) lit.j) îºi înceteazã aplicabilitatea, acest termen putând fi prorogat numai dupã consultarea Comisiei Europene.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor articolului 75 ºi ale articolului 76 alineatul (2) din Constituþia României, republicatã.