Concret, vorbim de o uniformizare a tratamentului fiscal pentru diurne - o denumire generică asociată cu indemnizația de delegare, indemnizația de detașare, indemnizația de detașare transnațională și, mai nou, oficial, cu indemnizația de mobilitate. Din moment ce vorbim de sume acordate cam cu același scop, autoritățile au decis să stabilească pentru ele exact același tratament fiscal, astfel încât să nu mai apară diferențe între soluțiile alese de angajatori și nici probleme la controalele fiscale.
Care este tratamentul fiscal preferențial? Vorbim, în esență, de o scutire de plata taxelor salariale atât timp cât indemnizația de mobilitate se încadrează în anumite plafoane:
- în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația;
- în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat de salariatul care primește indemnizația.
Pentru sumele ce depășesc plafonul maxim netaxabil aplicabil de la caz la caz, angajatorii trebuie să achite la stat atât impozit pe venit (cotă: 10%), cât și contribuții sociale pentru pensii (cotă: 25%), sănătate (cotă: 10%) și muncă (cotă: 2,25%). Până acum, indemnizația de mobilitate nu avea un asemenea tratament fiscal, ci acesteia i se aplicau din start taxele salariale amintite.
Clauza de mobilitate este una dintre clauzele specifice care pot fi incluse în contractul individual de muncă, în plus față de clauzele întâlnite de obicei, scrie la articolul 20 din Codul muncii.
În mod normal, salariații au un loc de muncă fix. Însă pentru anumite activități munca se face aproape exclusiv în afara sediului angajatorului. Conform articolului 25 din Cod, în situațiile în care n-avem un loc de muncă stabil se impune introducerea în contract a clauzei de mobilitate: „Prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.”
Atunci când se impune clauza de mobilitate, salariații au dreptul la beneficii suplimentare în bani sau în natură. Aceste beneficii trebuie trecute neapărat în contractul de muncă, mai scrie în actul normativ citat: „În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură. Cuantumul prestațiilor suplimentare în bani sau modalitățile prestațiilor suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual de muncă.”
În altă ordine de idei, în afară de uniformizarea tratamentului fiscal al diurnelor, deci inclusiv al indemnizației de mobilitate, Legea 72/2022 prevede și o amnistie fiscală pentru diurnele recalificate de Fisc, în ultimii ani, ca venituri taxabile.