UPDATE: Modificările legislative privind arendările nu au trecut de CCR din cauza modului cum au fost adoptate. Propunerea își reia acum circuitul în Parlament

Vorbim de propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ce a fost înregistrată anul trecut la Senat și care a fost adoptată în iunie la votul final al deputaților. Până să ajungă la promulgare, mai mulți parlamentari au sesizat judecătorii constituționali pe conținutul propunerii și pe modul de adoptare a acesteia. Curtea a spus că deși trebuia adoptată ca o lege organică, parlamentarii nu au urmat procedura adecvată. Admițând aceste vicii extrinseci de constituționalitate, Curtea nici nu s-a mai uitat pe celelalte critici, dar a ținut să sublinieze, în decizia ce a fost publicată marțea asta în Monitorul Oficial, că o propunere cu obiect similar a fost respinsă de Parlament.

Ce înseamnă asta? Că propunerea trebuie să treacă din nou prin Parlament, ținând cont de criticile admise de Curte. Desigur, propunerea va putea trece la fel prin Parlament, adică având același conținut, sau va putea să fie chiar respinsă, la fel ca precedenta cu obiect similar.

În esență, propunerea vine cu modificări în privința duratei arendării și a caracterului executoriu al contractelor de arendare, precum și în privința cazurilor de încetare ori menținere a contractelor. Durata contractelor încheiate anterior intrării noii legi în vigoare nu va fi însă afectată.

Poate cea mai importantă modificare ce a trecut de votul final e că nicio arendare nu va mai putea fi făcută pe mai puțin de șapte ani: „Durata arendării este de minimum 7 ani și se consideră a fi făcută pe toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă”. De ce? Pentru protejarea investiției în teren, pentru că, spun inițiatorii propunerii, care voiau inițial un termen minim de zece ani, orice investiție se face într-un context de stabilitate, fiind imperios necesară o perioadă de amortizare a investițiilor. 

Tot legat de durata contractelor e și modificarea propusă la cazurile speciale de încetare:

• în cazul decesului arendașului, moștenitorii vor fi obligați să mențină contractul de arendare pe toată durata încheiată cu arendașul;
• va apărea obligația de a menține contractul de arendare până la expirarea termenului de valabilitate în cazul vânzării terenului respectiv, obligație care revine, desigur, cumpărătorului.

A doua chestiune propusă e ca neplata arendei la termen să atragă încetarea contractului înainte de termen. 

Apoi, parlamentarii vor să permită schimbul de utilizare a terenului între arendași, care acum nu ar fi permis de prevederile Codului civil. 

Atenție! Prevederile propunerii legislative nu se aplică deocamdată. Ca urmare a deciziei CCR, aceasta trebuie să treacă din nou prin Parlament.