avocatnet.ro 
Hotărârea din cauza C-179/21 Victorinox a fost dată pe 5 mai, când CJUE a avut de analizat în ce măsură o societate germană, ce vindea pe platforma Amazon un produs al unui producător elvețian (Victorinox) e obligată să informeze consumatorul cu privire la existența garanției comerciale oferite de producător, instanța germană care a trimis întrebările la CJUE dorind să știe, totodată, care ar fi conținutul acestei obligații și a condițiilor în care ia naștere.
Notă: Garanția legală și cea comercială sunt două chestiuni diferite - cea dintâi e oferită obligatoriu, în virtutea legii, cunoscută și ca garanția de doi ani, pe când cealaltă (numită și garanția producătorului) este o garanție suplimentară, pe care unii producători sau chiar vânzători o oferă în mod voluntar, în condițiile stabilite de aceștia. De cele mai multe ori, aceasta din urmă este oferită contra unor sume de bani suplimentare la achiziția produsului.
În concret, societatea din speță nu prezenta în oferta sa nicio informație cu privire la vreo garanție oferită - fie de compania însăși, fie de un terț - și cuprindea doar un link prin intermediul căruia utilizatorul putea accesa o fișă de informații redactată de producător. O situație, de altfel, destul de întâlnită când vorbim de produsele vândute pe aceste platforme de comerț electronic, fie că ne gândim la cele internaționale sau la cele existente la nivel național.
Chiar dacă nu comerciantul care-l pune la vânzare este cel care a produs bunul, legislația europeană de protecția consumatorului tot îl obligă pe vânzător să informeze consumatorul cu privire la existența unei garanții comerciale a producătorului. „Curtea precizează că, atunci când obiectul contractului privește un bun fabricat de o altă persoană decât comerciantul, această obligație trebuie să acopere toate informațiile esențiale referitoare la acest bun pentru ca consumatorul să poată decide dacă dorește să se angajeze într-un raport contractual cu comerciantul”, spune CJUE, fiind vorba de informații ce cuprind caracteristici ale bunului și, în principiu, ansamblul garanțiilor intrinsec legate de acesta, printre care garanția comercială oferită de producător.
Totuși, o obligație necondiționată de a furniza astfel de informații, în orice împrejurare, pare disproporționată, subliniază CJUE, pentru că pentru vânzător asta ar putea să însemne să depună eforturi suplimentare pentru a se asigura că publică mereu cele mai recente actualizări ale acelor informații privind garanția producătorului - vorbim, până la urmă, de politici care se pot schimba destul de mult de la o perioadă strânsă de timp la alta.
„Curtea consideră, în cadrul evaluării comparative a unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor cu competitivitatea întreprinderilor, că comerciantul nu este obligat să furnizeze consumatorului informații precontractuale cu privire la garanția comercială a producătorului decât dacă consumatorul are un interes legitim să obțină aceste informații pentru a lua decizia de a se angaja într-un raport contractual cu comerciantul (...) acest interes este stabilit atunci când comerciantul face din garanția comercială a producătorului un element central sau decisiv al ofertei sale, în special atunci când face din aceasta un argument în favoarea vânzării astfel încât să amelioreze competitivitatea și atractivitatea ofertei sale în raport cu ofertele concurenților săi”, potrivit CJUE.
Mai simplu spus: dacă oferirea acelei garanții comerciale este de natură să-l determine pe cumpărător să aleagă oferta respectivă, atunci ar apărea obligația comerciantului de a oferi informații cu privire la aceasta, chiar dacă el nu este cel care a produs acel bun. Pentru a determina dacă garanția comercială a producătorului constituie un element central ori decisiv al ofertei comerciantului trebuie să se țină seama:
- de conținutul și de configurația generală a ofertei în raport cu bunul în cauză;
- de importanța, ca argument în favoarea vânzării sau ca argument publicitar, a menționării garanției comerciale a producătorului, de locul ocupat de această mențiune în ofertă;
- de riscul de eroare sau de confuzie pe care respectiva mențiune l-ar putea induce în percepția consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și avizat referitor la diferitele drepturi la garanție pe care acesta le poate exercita sau la identitatea reală a garantului;
- de prezența sau nu, în ofertă, a unor explicații privind celelalte garanții aferente bunului;
- orice alt element de natură să dovedească o nevoie obiectivă de protecție a consumatorului.
În fine, ca informații de furnizat, spune CJUE, ar trebui precizate durata și întinderea teritorială a garanției, locul reparării în caz de daună sau eventualele restricții privind garanția și, în funcție de împrejurări, numele și adresa garantului.
blade.m
Comentarii articol (0)