Accidentul de muncă este o vătămare violentă a corpului (lovire, rănire etc.) sau o intoxicație acută profesională, conform Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, care are loc ori în timpul muncii, ori în indeplinirea sarcinilor de serviciu. Accidentul de muncă provoacă ori incapacitate temporară de muncă (cel puțin trei zile calendaristice), ori invaliditate (mutilare, schilodire), ori, în cele mai rele cazuri, moartea. Accidente de muncă sunt considerate inclusiv cele cauzate de activități care n-au nicio legătură cu procesul muncii, dacă se produc la sediul firmei și în timpul programului de lucru, cele suferite în timpul muncii ca urmare a agresiunilor, dar lista din lege e ceva mai lungă de atât.
Pentru că angajații sunt, în telemuncă, de cele mai multe ori în propriile locuințe, iar accidentul de traseu, de pildă, este exclus adesea în discuție pentru că nu se mai pune problema unui drum la/de la locul de muncă spre casă, angajatorii ar putea fi tentați să creadă că în cazul telemuncii nu se mai pune problema unor accidente de muncă și că, în consecință, nu le mai revin nici obligațiile legale aferente.
Așadar, dacă telesalariatul suferă un accident, în timpul programului de lucru, mai e accident de muncă?
„Vorbim despre un accident de muncă; dar toată lumea se sperie în momentul în care aude «accident de muncă», eveniment. De asta avem cercetarea în urma căreia se va stabili și cine este responsabil, pentru că cineva, sigur, a încălcat niște dispoziții legale. Acum, în urma cercetării, se poate constata că, de fapt, angajatorul și-a îndeplinit toate obligațiile și nu este responsabil. Telesalariatul, cumva, a încălcat dispozițiile legale care-i reveneau și, sigur, asupra cărora a fost corect și complet informat în sensul acesta. Acesta este scopul cercetării. Nu știm, pentru că nu poate spune nimeni, de la bun început, cine se face vinovat de producerea accidentului respectiv.
Angajatorul trebuie să își îndeplinească obligația privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea evenimentului respectiv chiar dacă se constată, în urma cercetării, că nu se face vinovat”, a precizat, în urma unui webinar recent organizat de avocatnet.ro pe tema SSM în cazul telesalariaților, consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase.
Referitor la obligațiile angajatorilor în sfera de accidentelor de muncă, prima este ținerea unei evidențe. Mai exact, firmele trebuie să înregistreze toate accidentele de muncă și chiar și accidentele ușoare. Apoi, accidentele care implică vătămări ale salariaților sau moartea trebuie raportate inspectoratelor teritoriale de muncă. Totodată, trebuie raportate la asigurător accidentele în urma cărora apare incapacitatea temporară de muncă, invaliditatea sau decesul.
Firmele au obligații, conform Legii SSM, și pe partea de cercetare a accidentelor. Asta în sensul în care accidentele care duc la incapacitate temporară de muncă trebuie cercetate de către angajator. În cazurile mai grave, cercetarea o fac inspectoratele de muncă, Inspecția Muncii sau chiar autoritățile teritoriale de sănătate publică - principalii pași de urmat la cercetarea internă a unui accident de muncă suferit de un salariat.