Intenția Guvernului a fost să-i aducă „în linie dreaptă” pe angajatorii care ar trebui să le facă angajaților contracte cu normă întreagă, în locul celor cu normă parțială și pe care, uneori, îi plătesc suplimentar pentru restul orelor, necontractate și nefiscalizate, „la negru”. Ca atare, măsura din OG nr. 16/2022 are, la fel ca predecesoarea ei din 2017, o serie de excepții - ultima pe listă, angajații care „realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul de bază minim brut pe țară”.
Trebuie să ne întoarcem însă la prevederea de bază, care stabilește că CAS/CASS datorată de salariați în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial nu poate fi mai mică decât nivelul CAS/CASS calculată prin aplicarea cotei de taxare asupra salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.
Complexitatea sau, mai bine spus, bătaia de cap a angajatorilor și a celor care se ocupă de contabilitate va fi dată de faptul că situația aceluiași angajat part time poate să difere de la o lună la alta. Pentru angajator va fi esențial să știe câte contracte mai are angajatul și cu cât e plătit, fiind în avantajul său financiar să nu suporte eventuala diferență ce rezultă din suprataxare. Ar trebui să amintim aici, totodată, de riscul penal pentru nevirarea contribuțiilor la stat.
Salariații part-time se pot afla în mai multe situații. De pildă, dacă ne gândim la un angajat cu normă de șase ore și care câștigă mult sau puțin peste salariul minim pentru această normă într-o lună de zile - evident, lui nu i se vor calcula contribuțiile raportat la salariul minim, din moment ce salariul său este peste acest nivel.
Cei care au câte un contract de muncă și acela e cu normă parțială, salariul fiind sub nivelul celui minim pe economie vor avea însă CAS și CASS calculate și plătite de angajator la nivelul salariului minim. Aici, angajatorii vor suporta diferența pentru că, altfel, s-ar ajunge în situația în care angajatul ori nu mai rămâne cu nimic la final de lună sau cu foarte puțin, ori, în situația cea mai absurdă cu puțință, să vină chiar cu bani de acasă. Așadar, conform prevederii exprese din ordonanță, angajatorii vor suporta diferența între contribuția calculată în mod normal pentru acea normă de muncă și cea calculată raportat la salariul minim
Cei care lucrează și cu contract cu normă întreagă, și cu normă parțială pe alt contract/alte contracte, cumulează fără îndoială peste nivelul salariului minim pentru că la niciun contract cu normă întreagă angajatorul nu are voie să plătească sub minim. Prin urmare, mecanismul de suprataxare la part-time nu se va aplica aici. Desigur și aici putem avea diverse situații în practică ce ar schimba paradigma și ar activa suprataxarea pe contractul part-time: una dintre ele e aceea în care pe contractul cu normă întreagă se lucreză, să zicem, doar jumătate de lună, nefiind exclus ca, adunând bazele de calcul de pe cele două contracte, la final, să nu se ajungă la valoarea minimului pe economie în luna respectivă.
În fine, situația celor care au mai multe contracte cu normă parțială: aici, dacă veniturile cumulate (bazele de calcul, mai exact) depășesc minimul pe economie, nu se va aplica suprataxarea pe niciunul dintre ele. Dacă nu se depșește pragul însă, suprataxarea intervine la fiecare.
La momentul acesta, discuția se face, desigur, doar raportat la prevederile ordonanței. În perioada următoare ar trebui să avem în dezbatere și procedura care pune în aplicare, practic, această excepție a multiplelor contracte.