avocatnet.ro 
1. Critica potrivit căreia OG 16 modifică dispoziții cu caracter organic referitoare la regimul proprietății, organizarea administrației locale, regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și patronatele și protecția socială nu poate fi acceptată pentru că ordonanța modifică aspecte ale legii fiscale, iar fiscalitatea nu e supusă reglementării prin lege organică. Faptul că actualul Cod fiscal a fost adoptat în regim de lege organică nu îl face să fie una, amintește Avocatul Poporului.
Avocatul Poporului citează Curtea Constituțională, care a stabilit că materia impozitelor și taxelor este de domeniul legii ordinare, iar art. 139(1) din Constituție care stabilește că „Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege” nu precizează în mod expres că acea lege trebuie să fie organică și nu ordinară.
Scurtă explicație:
Conform Constituției, există o listă de domenii unde e necesară adoptarea unei legi organice de către Parlament pentru a reglementa, iar orice nu intră în acea listă (mai puțin legile constituționale, care sunt cele ce revizuiesc Constituția) poate face obiectul unei legi ordinare (art. 73 din Constituție).
Acum, partea care ne interesează în această discuție referitoare la OG 16: tot în Constituție scrie că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În niciun caz, ordonanțele NU se pot da în domeniile unde e necesară o lege organică, însă fiscalitatea nu este printre domeniile respective.
2. Suprataxarea contractelor part-time: Faptul că se ajunge la situații în care angajatorul suportă diferența de plată la contribuțiile aplicate la nivelul minimului pe economie nu contravine justei așezări a sarcinii fiscale, prevăzută la art. 56(2) din Constituție, spune Avocatul Poporului. De asemenea, nu ar fi vorba de o discriminare.
În continuare, tot Avocatul amintește că justa așezare a sarcinii fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii: la venituri egale, contribuția să fie aceeași, sarcina fiscală să țină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, iar așezarea obligațiilor fiscale să țină seama de necesitatea de protecție a păturilor sociale celor mai dezavantajate.
Avocatul amintește însă aici de o decizie a Curții Constituționale din 2020 unde s-a discutat fix pe tema supraimpozitării contractelor part time, pe vremea când măsura a fost prima oară aplicată.
E vorba, mai exact, de Decizia Curții nr. 46/2020, unde Curtea a respins o excepție de neconstituționalitate ridicată de un sindicat, spunând că măsura suprataxării este justificată „în condițiile în care a încercat înlăturarea situației în care angajații sunt afectați de precaritatea locului lor de muncă și a dorit să încurajeze încheierea de contracte de muncă cu normă întreagă, de natură să contracareze anumite practici defavorabile salariaților de pe piața muncii. Curtea constată că măsura se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, motiv pentru care nu poate reține existența vreunei discriminări”.
Tot legat de suprataxarea part-time, Avocatul Poporului a mai subliniat că măsura nu poate fi caracterizată ca îngrădind dreptul la muncă, chiar dacă, poate, indirect, are efecte negative ce se resfrâng asupra angajaților - de pildă, ne gândim aici la numărul contractelor part-time care au fost terminate ca urmare a intrării în vigoare a măsurii la 1 august. Nimeni nu le-a luat dreptul angajatorilor de a încheia contracte part-time și cetățenilor de a lucra în acest mod, subliniază Avocatul.
3. Legea fiscală poate fi modificat și prin ordonanțe
Aici, Avocatul Poporului reamintește că judecătorii de la Curte au nuanțat sintagma „numai prin lege” din textul art. 139(1) din Constituție, stabilind că nu înseamnă, în mod absolut, doar legi (organice/ordinare), ci și ordonanțe simple sau de urgență.
„Sintagma «numai prin lege» urmărește, așadar, să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu” (Decizia CCR nr. 230/2020).
***
Nota autorului: discuția Avocatului Poporului se face strict prin raportare la Constituția României. Totuși, trebuie să reamintim faptul că însuși legiuitorul român și-a autoimpus o regulă apropo de modificările fiscale, pe care a introdus-o în chiar Codul fiscal și care a fost de cele mai multe ori încălcată:
„Prezentul cod se modifică şi se completează prin lege, care intră în vigoare în termen de minimum 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Chiar dacă aici, prin lege putem să avem în vedere și ordonanțele, modificările aduse de acestea au intrat adesea în vigoare imediat sau, în orice caz, la mai puțin de șase luni de la publicarea lor.
***
4. Când vorbim de OG 16 vorbim de o problemă de politică economică și financiară a statului, de fapt, iar „soluția legislativă criticată reprezintă opțiunea legiuitorului”.
Notă: Puteți citi opinia integrală a Avocatului Poporului aici.
Stefan021