Angajatorii sunt cei care trebuie să se preocupe să strângă declarațiile de la angajații part-time cu mai multe contracte

Pentru a scăpa de suprataxare în cazul acelor angajați part-time care au și alte contracte și cumulează cel puțin salariul minim pe economie pe acestea, angajatorii part-time le vor cere salariaților declarații pe propria răspundere din care să rezulte:

• că obțin venituri din salarii / asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte și că
• baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară garantat în plată.

Ordinul MF nr.1.855/2022 este cel care stabilește, pe larg, procedura acestei scutiri (reamintim că este doar una dintre situațiile de scutire de la suprataxare). Acum că avem procedura și conținutul declarației, putem să lămurim câteva chestiuni.

Prima ar fi că angajatorii nu trebuie să le ceară tuturor angajaților part-time aceste declarații, lună de lună. De ce? Pentru că, poate, nu toți sunt în situația de a avea mai multe contracte și pe care să cumuleze cel puțin 2.550 de lei pe lună. 

Practic, declarația servește angajatorului care aplică scutirea de la suprataxare și plătește contribuțiile la pensii și sănătate proporțional cu veniturile ca să demonstreze tocmai aplicarea scutirii. Declarația prevăzută de ordinul MF nu este un document prin care angajatorul îi pune pe angajați să spună în ce situație se află, respectiv dacă mai au sau nu alte contracte, dacă sunt studenți/pensionari sau altă categorie ce beneficiază de scutire. Desigur,cum anume decide angajatorul să-i informeze pe lucrătorii săi, cum discută despre aplicarea acestor scutiri sau nu este o cu totul altă chestiune - ce ține de „bucătăria internă a firmei”.

A doua chestiune e că aceste declarații trebuie date lunar. Dacă salariatul X și salariatul Y, ambii part-time, mai au și alte contracte în derulare în august 2022 și depășesc fiecare 2.550 de lei în august, la nivel de venit brut, atunci fiecare va aduce în septembrie (până pe 5) câte o declarație pentru august. La fel, chiar dacă nu se schimbă situația, pe septembrie, octombrie ș.a.m.d.. Ce se întâmplă dacă, să zicem, în noiembrie, se schimbă situația vreunuia dintre ei? Angajatorul care nu primește declarația plătește contribuții la nivelul salariului minim, adică mai mari.

„În cazul în care salariații nu depun declarația pe propria răspundere, fiecare angajator/plătitor de venit stabilește contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate la nivelul salariului minim brut pe țară corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ, dacă baza de calcul aferentă venitului realizat, determinată potrivit regulilor specifice fiecărei contribuții, se situează sub nivelul salariului lunar minim brut pe țară garantat în plată”, potrivit ordinului.

În al treilea rând, iar aici e, de fapt, adevărata birocrație și dificultate a aplicării acestei măsuri, întrucât angajatorii înșiși trebuie să le dea angajaților, înainte de împlinirea termenului (data de 5 a lunii), câte un document pentru ca aceștia din urmă să-și dea seama dacă depun sau nu declarații: „până la termenul stabilit pentru depunerea acesteia, fiecare angajator/plătitor de venit eliberează salariatului, la cerere, un document din care să rezulte nivelul bazei lunare de calcul al contribuției de asigurări sociale și al contribuției de asigurări sociale de sănătate aferente veniturilor realizate din salarii și asimilate salariilor”.

Deși formularea pare că-i înglobează pe absolut toți angajatorii, din context ar trebui să ne dăm seama că nu ar avea sens pentru cei care au angajați cu normă întreagă și care oricum au minimul pe economie să elibereze lunar astfel de documente angajaților lor care nu au alte contracte și acelea să fie cu normă parțială. Dar chiar și așa, angajatorii vor trebui să-i întrebe pe salariați dacă sunt în situația de a lucra part-time în altă parte. 

Ne putem imagina destul de ușor cum într-o lună X sau Y salariat nu va aduce la timp declarația, el trebuind la rândul lui să primească alt document de la fiecare dintre angajatorii săi, iar asta va face ca, per total, repetarea acestui „dans al declarațiilor” lună de lună să devină o bătaie de cap pentru angajatori.

În fine, la întrebarea cât ar trebui să păstreze angajatorii declarațiile pe propria răspundere în cazul excepției de la suprataxarea part-time răspunsul e pe perioada termenului de prescripție de cinci ani, măcar, pentru a evita neplăceri cu inspectorii veniți în control - nu anul acesta, ci peste doi, trei sau chiar mai mulți ani.