Indirect, o serie de dispoziții legale incriminează deținerea anumitor substanțe, chiar și pentru consumul propriu, însă lucrurile nu sunt chiar atât de simple, fiind în discuție o infracțiune prevăzută de lege, dar chiar și dreptul la protecția datelor personale.
Astfel, pentru a evita astfel de situații, în care angajații se prezintă la muncă sub influența diverselor substanțe, angajatorii ar trebui să stabiliească foarte clar normele privind disciplina muncii, dar și sancțiunile care pot fi aplicate în cazul în care acestea sunt încălcate, inclusiv procedura pe care o vor aplica.
Dacă este vorba despre exercitarea unei meserii/profesii care este regelmentată distinct printr-un act normativ, atunci vor fi aplicate dispozițiile legale specifice, angajatorul fiind cel responsabil de securitatea și sănătatea lucrătorilor săi.
Pentru a fi opozabile lucrătorilor normele interne, adică cele stabilite de angajatori, aceștia trebuie să le cunoască, deci li se vor comunica potrivit dispozițiilor legale, atât în cazul regulamentului intern, cât și în cel al instrucțiunilor proprii privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Ne interesează ce face angajatul în timpul liber?
Când ne referim la relația de muncă avem în vedere programul normal de lucru, cel prevăzut în contractul individual de muncă sau, în cazul contractelor de muncă cu normă întreagă, și pe cel în care salariatul prestează o muncă suplimentară, în beneficiul și sub autoritatea angajatorului, deci, din acest punct de vedere reiese nu poate fi controlată activitatea salariatului în timpul liber.
Cu toate acestea, angajatorul este cel care trebuie să se asigure că salariatul este apt pentru activitatea pe care trebuie să o presteze din momentul în care programul de lucru începe, deci în cazul în care constată că starea acestuia poate pune în pericol desfășurarea activității sau chiar siguranța sa ori a celorlalți participanți la procesul de muncă, poate lua măsurile necesare.
Măsurile sunt, așa cum arătam anterior, cele prevăzute la nivel intern, de ordin disciplinar, iar în cazul în care are suspiciuni privind consumul de substanțe psihoactive sau de substanțe și preparate stupefiante și psihotrope, poate sesiza organele competente.
În situația în care există o certitudine privind consumul de droguri, potrivit art. 25 din Legea 143/2000, poate sesiza una dintre unitățile medicale stabilite de Ministerul Sănătății, care va proceda conform legii.
Bine de știut că tolerarea consumului ilicit de droguri într-un loc în care are acces publicul este infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, potrivit art. 5 din același act normativ, deci angajatorul nu ar putea „închide ochii” în astfel de situații.
În privința relației de muncă, legiuitorul a stabilit că persoanele angajate și confirmate ca fiind dependente de droguri vor beneficia de o supraveghere medicală specială, iar medicul de medicina muncii va stabili, pe baza investigațiilor specifice, aptitudinea acestora privind exercitarea funcției/ocupației pe care o ocupă sau urmează să o ocupe, dar și condițiile specifice, cu respectarea drepturilor fiecărui pacient.
Fiind în discuție, în principal, prevenția, la nivel intern angajatorul poate stabili, prin regulamentul intern, normele de disciplină a muncii, atât în secțiunea privind securitatea și sănătatea în muncă, cât și în cea privind regulile concrete prvind disciplina muncii în unitate, dar poate desfășura și campanii active de informare cu privire la riscurile la care se expun lucrătorii în cazul în care consumă la locul de muncă astfel de substanțe sau dacă se prezintă la serviciu sub influența lor, chiar dacă le consumă în timpul liber.
Mai mult, în cazul în care are loc un accident de muncă, unitatea sanitară care acordă asistență medicală de urgență are obligația de a lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, potrivit art. 113 alin (2) din HG nr. 1425/2006.