În septembrie 2022, avocatul general al CJUE Tamara Capeta s-a pronunțat pe o speță ce a vizat o situație din Polonia în care unui lucrător care desfășura o activitate nesalarială pentru un post public de televiziune timp de șapte ani nu i s-a oferit un nou contract, după încetarea ultimului dintr-o serie de contracte succesive avute timp de șapte ani, la scurt timp după ce lucrătorul respectiv a postat pe Youtube un videoclip prin care promova toleranța față de cuplurile de același sex.
Pentru că a considerat că postul de televiziune a luat decizia de a nu mai continua colaborarea din cauza orientării sale sexuale, lucrătorul a introdus o acțiune în despăgubire la Tribunalul din Varșovia. Instanța poloneză a solicitat CJUE să se pronunțe asupra faptului dacă Directiva nr. 78/2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă se opune legislației poloneze care permite refuzul de a încheia un contract cu un lucrător care desfășoară o activitate nesalarială din cauza orientării sexuale a acelei persoane.
Iar decizia CJUE a venit la începutul acestui an, unde judecătorii au susținut, practic, concluziile trase de avocatul general anul trecut: Directiva 78 nu se aplică doar condițiilor de acces privind încadrarea în muncă, ci și activităților nesalariale. "Noțiunea de «activități nesalariale» nu exclude furnizarea de bunuri și servicii dacă prestatorul își oferă munca personală pentru a-și câștiga mijloacele de subzistență. Ceea ce este important pentru aplicarea acestei directive este că o persoană își oferă munca personală, indiferent de forma legală sub care este prestată această muncă", spunea avocatul general.
Refuzul de a încheia un contract individual de prestări de servicii cu un lucrător care desfășoară activități nesalariale din cauza orientării sexuale a respectivei persoane intră sub incidența expresiei „condițiile de acces la activități nesalariale”. În plus, în cazul în care posibilul destinatar al serviciilor unui lucrător care desfășoară activități nesalariale condiționează accesul la un loc de muncă ca persoana respectivă să nu fie homosexuală, o persoană cu o astfel de orientare sexuală nu poate obține respectiva muncă.
Mai mult, libertatea de a alege o parte contractantă nu poate constitui un temei util pentru justificarea discriminării pe motiv de orientare sexuală.
Curtea subliniază că Directiva 2000/78 are ca obiect eliminarea, din motive de interes social și public, a tuturor obstacolelor întemeiate pe motive discriminatorii în calea accesului la mijloacele de subzistență și la capacitatea de a contribui la societate prin muncă, indiferent de forma juridică în temeiul căreia aceasta din urmă este prestată. Dar Curtea precizează că este important ca activitățile profesionale care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 să fie reale și exercitate în cadrul unei relații juridice caracterizate de o anumită stabilitate. Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă activitatea în cauză îndeplinește acest criteriu.
De pildă, acea stabilitate ar putea fi dată tocmai de istoricul colaborărilor între prestator și beneficiar.