În data de 13 martie, în Plenul Senatului, a fost decisă aprobarea solicitării de retragere din procesul legislativ a propunerii legislative privind modificarea OG nr. 26/2000. Ca urmare a retragerii sale, propunerea își încetează parcursul legislativ în Parlament.
Regăsiți, mai jos, conținutul propunerii legislative retrase, așa cum urma să ajungă la vot în Senat, ca primă Cameră sesizată:
____________
Propunerea a apărut în Parlament la final de noiembrie 2022 și prevedea condiționarea asociațiilor în introducerea acțiunilor în justiție ce vizează controlul de legalitate asupra unui act administrativ. Mai exact, doar anumite asociații ar mai fi putut contesta legalitatea actelor administrative în instanță. Prevederile care condiționau drastic capacitatea de acțiune în justiție a asociațiilor au dispărut între timp, dar au fost înlocuite de alte prevederi, cel puțin la fel de discutabile.
Acum însă, conform raportului de amendamente, asociațiile vor avea noi obligații de transparență.
„Asociațiile au obligația înființării și menținerii unor registre care să evidențieze veniturile obținute din sponsorizări, precum și veniturile realizate din redirecționarea cotei de 3,5% din impozitul pe venit, pentru anul fiscal următor”, e una dintre noile prevederi propuse la Senat.
Aceste registre vor include în mod obligatoriu denumirea celor care au sponsorizat asociația sau care au redirecționat cei 3,5% din impozitul pe venit, precum și sumele exacte, defalcate pe fiecare sponsor sau contribuabil care a redirecționat cota de impozit. În registre vor apărea și datele încheierii fiecărui contract de sponsorizare.
Conform propunerii, informațiile din registre vor fi considerate informații de interes public și vor fi puse la dispoziția publicului interesat pe site-ul asociației sau prin răspunsuri la interpelări formulate în conformitate cu Legea 544.
Aceleași obligații vor fi impuse și fundațiilor.
Senatorii nu știu cum funcționează mecanismul redirecționării cotei de 3,5% din impozit
În raportul de amendamente de la Senat constatăm necunoașterea senatorilor cu privire la mecanismul redirecționării cotei de impozit. Spre deosebire de situația sponsorizărilor, unde se încheie contracte și părțile știu clar „ce și cât” se dă, în cazul redirecționării, beneficiarii acelor sume din impozitul pe venit nu știu, în momentul în care primesc sumele alocate, care sunt contribuabilii care au putut redirecționa acea cotă, de fapt și cu atât mai puțin nu știu care sunt sumele exacte.
Beneficiarii alocării din impozitul pe venit primesc o sumă în dreptul căreia stă explicația generală a sursei de finanțare, respectiv „redirecționare impozit”. Totodată, ar fi incorect ca, în baza formularelor pe care le primesc de la contribuabili, să completeze acel registru pentru că nu toți cei care le completează au și capacitatea de a redirecționa. Într-un final, Fiscul e cel care verifică toate intențiile de redirecționare și stabilește care îndeplinesc cerințele și care nu. De asemenea, formularele primite în mod direct de asociații nu reprezintă neapărat și totalitatea redirecționărilor.
Ca atare, a le impune asociațiilor oferirea acestor informații de care nu dispun la acest moment este absurdă. Cel mai grav este însă faptul că pentru nerespectarea obligației de a ține acele registre, asociațiile vor putea fi dizolvate.
Mai mult decât atât, dacă se dorește transparența totală a surselor de finanțare ale asociațiilor, datele ar trebui obținute în mod direct de la Fisc. Altfel, inițiativa senatorilor nu face decât să aducă o nouă obligație birocratică într-un context în care, cel puțin la nivelul Executivului, se încearcă debirocratizarea.
Totodată, nu putem să facem abstracție de faptul că obligația de a ține aceste registre va fi extrem de împovărătoare ca birocrație pentru asociațiile cu scop social și caritabil. Deși propunerea a plecat la drum în Parlament cu predilecție vădită către o categorie anume de asociații - cele care se opun diverselor proiecte imobiliare și de infrastructură.
Care sunt motivele care stau la baza noii obligații de transparență, potrivit inițiatorilor:
- sponsorizările și veniturile alocate din redirecționarea cotei de 3,5% încadrează asociațiile în categoria entităților obligate la transparență prin Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații publice; dacă ne uităm în această lege vom vedea că se supun prevederilor Legii 544 și organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici; cu alte cuvinte, venitul alocat din cei 3,5% se încadrează în ideea de finanțare din bani publici, pentru că cei 3,5% sunt datorați, de fapt, statului cu titlu de impozit; ca să beneficieze de sumele acestea, entitățile nonprofit trebuie să figureze în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale; doar că entitățile ce vor să se înscrie în acest registru nu trebuie să fie de utilitate publică; prin urmare, motivul invocat de senatori nu poate sta în picioare;
- un alt motiv invocat de senatori e conținutul Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor, mai exact, obligația de a arăta beneficiarul real; doar că și aici senatorii interpretează eronat obligația de a arăta acest beneficiar; Legea asociațiilor și fundațiilor obligă arătarea beneficiarilor reali doar în anumite condiții, iar asta nu are o legătură cu sursa banilor, ci cu „locul” undese duc acești bani;
- prevederile Legii nr. 32/1994 privind sponsorizările, mai exact, neacordarea facilităților fiscale în cazul a trei categorii de sponsorizări: cele reciproce între persoane fizice sau juridice, cele efectuate de către rude/afini până la gradul IV și sponsorizarea unei persoane juridice fără scop lucrativ de către o altă persoană juridică ce conduce ori controlează direct persoana juridică sponsorizată.
O prelucrare nenecesară de date personale, care va duce la descurajarea redirecționărilor
Dacă admitem că asociațiile și fundațiile au la dispoziție toate datele pe care le cer senatorii în aceste registre, problema e că se ajunge la situația în care numele unor salariați ori pensionari și sumele alocate de aceștia din impozit devin informații de interes public și vor putea fi accesate de oricine, în mod liber.
Ca atare, se poate ajunge la estimarea veniturilor din pensii și salarii ale contribuabililor respectivi, deși nu există nicio rațiune obiectivă pentru care ar trebui să se întâmple acest lucru, oferită de senatorii care au propus aceste modificări. Or, principiul confidențialității salariului pare încălcat aici de o obligație care nu are nicio legătură cu raporturile de muncă măcar.
În mod cert, în contextul în care oricum vorbim de un grad destul de scăzut al redirecționărilor în rândul celor care au posibilitatea să o facă, o atare măsură va duce automat la diminuarea încrederii în acest mecanism de finanțare a ONG-urilor. Cel mai mult ar putea avea de pierdut tocmai asociațiile cu scop caritabil și social.
Alte prevederi importante din propunere
Parlamentarii vor modificări și pe conținutul competenței consiliului director, stabilind că acesta decide, prin vot deschis luat cu majoritate calificată, introducerea oricărei acţiuni în justiţie, inclusiv cereri de intervenţie accesorii sau principale, având ca obiect controlul de legalitate asupra unui act administrativ, dacă acţiunea respectivă are legătura cu scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului.
În procesul-verbal din urma votului se va consemna identitatea membrilor din consiliul director care au luat parte la votul prin care s-a decis introducerea acțiunii, iar acest proces-verbal va trebui depus în instanță, la dosar.
Avem și o finalitate pentru aceste modificări privind votul și identitatea celor care au votat - toți membrii consiliului director menţionaţi în procesul-verbal vor răspunde personal patrimonial în solidar cu asociaţia pentru orice prejudicii au cauzat terţilor, în cazul în care acţiunea respectivă a fost respinsă prin hotărâre judecătoreasca definitivă.
Avem prevăzută și o interdicție privind calitatea de membru al consiliului director pentru orice persoană care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă asociaţia respectivă are ca scop sprijinirea activităţii acelei instituţii publice sau dacă, în ultimii 5 ani, acea persoană a fost membru al unei asociaţii care a fost dizolvată pentru oricare din motivele prevăzute la art. 56 din ordonanță. Interesant e că parlamentarii care au depus această propunere vor să-i lase fără calitatea de membru fondator și pe cei care au dobândit-o deja pentru că formularea propusă e următoarea: „Nu poate fi membru fondator, iar daca era, pierde aceasta calitate...”. Același lucru e prevăzut, în termeni corespunzători, pentru calitatea de membru al consiliului director.
„ONG-urile sunt motivul pentru care România nu are autostrăzi acum”
Expunerea de motive din spatele acestei propuneri începe cu ideea că e nevoie de o responsabilizare a ONG-urior în privința acțiunilor introduse în justiţie „şi limitarea, pentru viitor, a numărului acţiunilor introduse cu rea-credinţă”.
Așa cum spuneam însă, din propunere au dispărut prevederile privind restricționarea liberului acces la justiție. Între altele, li s-ar fi impus asociațiilor o cauțiune „pentru a garanta parţial repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor actului administrativ atacat, atunci când asociaţia are calitate de terţ faţă de actul administrativ atacat, aceasta are obligaţia de a depune o cauţiune in valoare de 1% din valoarea investiţiei, dar nu mai mult de 50.000 de lei”. Problema e că se cerea, practic, plata unei sume de bani pentru a putea intenta o acțiune în justiție, pentru a contesta, de exemplu, o autorizație emisă ilegal. Dacă asociația nu dispunea de 1% din așa-zisul prejudiciu (care, în toate situațiile juridice în care e pretins, trebuie mai întâi dovedit), atunci, chiar dacă ar avea toate motivele să conteste un act, nu va avea cum să o facă.
În realitate, parlamentarii care au semnat documentul au vrut să introducă această cauțiune pentru că taxele judiciare de timbru sunt derizorii ca valoare.
„În conformitate cu OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, un ONG poate ataca proiecte majore de infrastructură, în valoare de miliarde de euro, sau mari proiecte imobiliare, plătind taxe derizorii: 20 de lei pentru acţiunea de suspendare şi 50 de lei pentru acţiunea de anulare a unui act administrativ. Acesta fiind unul din motivele pentru care România nu are autostrăzile pe care ar fi trebuit să le aibă în acest moment, precum şi unul din motivele pentru hidrocentrale finalizate în procent de 90% nu au mai putut fi date în folosinţă. Astfel, se produc grave prejudicii interesului public prin privarea de servicii esenţiale unei societăţi modeme şi dezvoltate, prejudicii produse bugetului de stat, precum şi celorlalte ramuri ale economiei pe orizontală”.
Parlamentarii vorbesc de „un cadru legislativ mai echilibrat” față de cel actual, susținând că Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 prevede, în rândul criteriilor de legitimare procesuală, condiția minimă necesară de doi ani de la înființare, iar ca în această perioadă să urmărească în mod activ obiectivul principal de activitate menţionat în statut.
Doar că e greu de înțeles de ce s-a ales referirea la acest regulament european, al cărui scop este unul specific și vizează mediul, iar propunerea legislativă vizează activitatea tuturor asociațiilor din România. Regulamentul vizează accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului.
Texte de lege cu formulări neconstituționale, semnate inclusiv de un fost ministru al justiției
O mare problemă din propunerea legislativă, în forma depusă inițial, era cerința privind cauțiunea: „pentru a garanta parţial repararea prejudiciului cauzat beneficiarilor actului administrativ atacat, atunci când asociaţia are calitate de terţ faţă de actul administrativ atacat, aceasta are obligaţia de a depune o cauţiune in valoare de 1% din valoarea investiţiei, dar nu mai mult de 50.000 de lei”.
Cauțiunea poate fi văzut ca o barieră în calea liberului acces la justiție. Cerința de a depune o sumă considerabilă, care de cele mai multe ori, raportându-ne la exemplele date de parlamentari (mari proiecte de infrastructură sau imobiliare) va ajunge la maximul de 50.000 de lei poate fi considerată o limitare neconstituțională impusă asociațiilor.
Pe de altă parte, ideea de a solicita din start acoperirea unui prejudiciu ipotetic este absurdă. Oricine pretinde un prejudiciu, trebuie să îl și dovedească.
Apoi, avem ideea că toți membrii consiliului director menţionaţi în procesul-verbal vor răspunde personal patrimonial în solidar cu asociaţia pentru orice prejudicii au cauzat terţilor, în cazul în care acţiunea respectivă a fost respinsă prin hotărâre judecătoreasca definitivă. Nu știm cine sunt terții însă - poate fi oricine. Cert e că o atare formulare este vădit neconstituțională, fiind totalmente lipsită de predictibilitate, cerință esențială a unui text de lege.
Atenție! Prevederile propunerii legislative NU vor mai ajunge să se aplice - aceasta a fost retrasă de inițiatori.
Comentarii articol (1)