Principalele probleme ridicate de ANAF în inspecțiile pe tematica prețurilor de transfer

Conform legislației fiscale, tranzacțiile între persoane afiliate se realizează conform principiului valorii de piață. În general, respectarea acestui principiu presupune ca, atunci când se stabilește prețul de piață pentru tranzacțiile dintre persoane afiliate, să se aibă în vedere dacă persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi încheiat o asemenea tranzacție în condițiile stabilite de persoanele afiliate și prin luarea în considerare a tarifelor obișnuite pentru tipul respectiv de activitate sau tarife standard existente în anumite domenii. În caz contrar, autoritățile fiscale pot ajusta veniturile sau cheltuielile oricăreia dintre părțile afiliate, pe baza nivelului tendinței centrale a pieței.

Ne propunem să trecem în revistă principalele probleme ridicate de inspectorii fiscali în cadrul inspecțiilor de prețuri de transfer, aspecte care pot, așadar, conduce la ajustarea prețurilor de transfer și impunerea de venituri impozabile suplimentare (sau refuzarea deductibilității cheltuielilor), atrăgând sume suplimentare de plată la bugetul de stat.

Problematica principală a oricărui dosar de prețuri de transfer (și extrem de dezbătută între contribuabili și ANAF în cadrul controalelor de prețuri de transfer) se referă la studiul de comparabilitate. Pe scurt, studiul de comparabilitate reprezintă o analiză economică, pe baza unor criterii cantitative și calitative, în urma căreia sunt selectate societăți comparabile cu societatea analizată pentru care ulterior sunt calculați indicatorii de profitabilitate și intervalul de comparare. Acest studiu de comparabilitate este de multe ori subiectul dezbaterilor dintre contribuabili și ANAF din multiple motive, dintre care enumerăm:

• selectarea criteriilor calitative (cum ar fi activitatea desfășurată) și cantitative (cum ar fi: cifra de afaceri, numărul de salariați etc.) avute în vedere pentru identificarea societăților comparabile;
  
  
• criteriul geografic avut în vedere: conform legislației din România, analiza economică trebuie să aibă în vedere, în primul rând, companii din România;

• analizarea indicatorilor de profitabilitate pentru fiecare an în parte vs. analizarea unor medii aritmetice/medii ponderate pentru întreaga perioadă analizată;

• gradul de independență al societăților incluse în studiul de comparabilitate, respectiv al societăților considerate comparabile - societățile care vor fi incluse în eșantionul final fiind, așadar, considerate societăți comparabile care trebuie să fie independente (să nu facă parte dintr-un grup); de multe ori, în practică, demonstrarea îndeplinirii condițiilor de independență (atât din perspectiva acționariatului, cât și din perspectiva controlului) este dificil de realizat și presupune analiza tuturor informațiilor disponibile (informații din bazele de date cum ar fi Orbis/TP Catalyst, informații de pe site-urile web ale entităților, informații publice de la Registrul Comerțului etc.);
  
  
• obiectul de activitate al societăților incluse în studiul de comparabilitate - societățile care vor fi incluse în eșantionul final trebuie să desfășoare o activitate similară cu a entității analizate. O astfel de analiză devine destul de subiectivă, fiind des disputată între contribuabili și ANAF. 

Pe lângă analiza economică și studiul de comparabilitate, un alt aspect des disputat de ANAF este profilul funcțional al entității analizate. Pe scurt, analiza funcțională este destinată creionării unui profil funcțional al entității în cauză prin analizarea funcțiilor desfășurate de entitate respectivă, în lanțul creator de valoare, precum și a riscurilor asumate și a activelor/resurselor utilizate.

Atunci când este posibil, prin analiza funcțională se încearcă includerea societății analizate în tipare standardizate de profiluri funcționale, cum ar fi: producători cu funcții/riscuri limitate (producători contractați care produc pe bază de comandă), comisionari, prestatori de servicii cu funcții/riscuri depline etc. Această analiză presupune identificarea de răspunsuri exacte, pe baza situației practice a societății respective și a grupului din care face parte pentru o multitudine de întrebări (cum ar fi: cine îndeplinește funcțiile de marketing și promovare, cine își asumă riscul de piață, ce active necorporale se utilizează etc.).

Profilul funcțional al entităților are relevanță în identificarea metodei corecte de remunerare în grup, respectiv asupra marjelor aplicate. De asemenea, o analiză care să surprindă corect profilul funcțional al entității analizate poate fi un instrument util în justificarea deductibilității costurilor cu serviciile achiziționate intra-grup, ajutând, mai precis, în demonstrarea beneficiului adus de prestarea respectivă prin raportare la funcțiile îndeplinite de fiecare entitate din grup. Fiind o analiză detaliată și uneori subiectivă, este de multe ori subiectul controverselor dintre ANAF și contribuabili, administrația fiscală contestând acuratețea profilului funcțional.

Un alt aspect care este de multe ori dezbătut în cadrul inspecțiilor de prețuri de transfer se referă la segmentarea contului de profit și pierdere al societății analizate în vederea identificării exacte doar a acelor elemente de venit/cost care sunt aferente activității pe care o testăm în cadrul analizei economice. O astfel de segmentare este solicitată de ANAF mai ales în cazul societăților care desfășoară mai multe tipuri de activități, iar inspectorii impun identificarea veniturilor/costurilor aferente doar unui anumit tip de activitate sau pentru a izola tranzacțiile cu afiliații de tranzacțiile cu terți. O asemenea segmentare nu este întotdeauna ușor de realizat, fiind dependentă de informațiile care pot fi extrase din programul de contabilitate utilizat.

Nu în ultimul rând, menționăm problematica remunerării serviciilor intra-grup. Așadar, pe lângă documente justificative care să demonstreze atât prestarea efectivă a serviciilor, cât și beneficiul pentru activitatea contribuabilului verificat (documentație necesară pentru susținerea deductibilității), contribuabililor le este solicitat să demonstreze rezonabilitatea, din perspectiva prețurilor de transfer, a nivelului de remunerare. Acest lucru presupune identificarea corectă a costurilor aferente serviciului respectiv (a bazei de cost), respectiv a cheilor de alocare folosite, acolo unde este cazul. O astfel de analiză presupune identificarea și justificarea acestor elemente din perspectiva prestatorului de servicii, demers care se dovedește, de multe ori, destul de dificil de realizat în practică.

Pe lângă subiectele menționate anterior, există o multitudine de alte aspecte și problematici întâlnite în practica inspecțiilor fiscale de prețuri de transfer. Pregătirea temeinică a dosarului local de prețuri de transfer, împreună cu restul documentației aferente, și managementul de ansamblu al inspecției fiscale trebuie să reprezinte, așadar, preocuparea principală a contribuabililor supuși unei inspecții fiscale de prețuri de transfer.