O recentă discuție privind avantajele extrasalariale preferate de angajatori și ideea că aceștia își pot alege, printr-o platformă dedicată, lunar, beneficiile dorite în baza unui buget dat ridică o problemă apropo de natura unuia dintre aceste „beneficii” - banii de telemuncă, adică acea sumă care acoperă cheltuielile celor care lucrează, total sau parțial, de acasă ori din alt loc.
Despre natura acestor bani, care beneficiază și de regimul de netaxare în limita de 400 de lei lunar - poate și de asta e unul dintre beneficiile extrasalariale favorite ale unora - am mai discutat atunci când punctam faptul că abordarea unor angajatori ce constă în acordarea acestor bani sub pretextul unei măriri salariale pentru cei ce lucrează de acasă e greșită.
Un contract /act adițional de telemuncă trebuie să cuprindă, potrivit Legii nr. 81/2018 (Legea telemuncii), "condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă". Prin urmare, obligația de a suporta aceste cheltuieli este evidentă, iar pentru lipsa acestor informații fixate în contract/actul de telemuncă, angajatorul poate fi chiar amendat de inspectori.
Dacă acordăm tichete de masă, vouchere de vacanță, dacă oferim abonamente medicale sau de sport - toate acestea sunt opțiuni. Legea nu ne obligă să acordăm niciunul dintre acestea angajaților din mediul privat. Dar ne obligă să suportăm din cheltuielile generate de telemuncă.
Util: Un salariat își poate obliga angajatorul să îi suporte cheltuielile generate de telemuncă?
Mai mult decât atât, în virtutea principiului de nediscriminare, dacă un telesalariat primește acest așa-zis avantaj, adică i se acoperă lunar cheltuielile generate de telemuncă, primind o sumă de bani pentru care nu se datorează deloc taxe salariale, dacă e de cel mult 400 de lei, atunci orice alt telesalariat are dreptul la acești bani. Diferențele între telesalariați pot fi date, cel mult, de faptul că unul a lucrat mai multe zile ca celălalt în telemuncă. „Chiar dacă legiuitorul a enumerat categoriile de cheltuieli pentru care se acordă cel mult 400 de lei/lună, respectiv: susținerea cheltuielilor cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea - electricitate, încălzire, apă, abonamentul de date - , achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou, în lipsa unor documente justificative, stabilirea unui cuantum diferit este imposibilă, fiind obligatorie acordarea unei sume egale pentru toți salariații aflați în telemuncă, proporțional cu timpul astfel lucrat”, preciza, acum ceva vreme, consilierul juridic Dan Năstase pe marginea subiectului.
De fapt, singurul aspect ce poate intra sub umbrela noțiunii de avantaj în discuția aceasta e cât de mult plătește angajatorul. Acesta poate da maximum 400 de lei lunar (asta însemnând telemuncă 100% din programul de lucru) sau poate da mai puțin. Astfel, putem vorbi de un avantaj dacă angajatorul plătește spre maximul cu tratament fiscal preferențial, în comparație cu situația în care angajatorul oferă 150 de lei, să zicem.