Dacă o firmă nu-și achită impozitele și taxele locale, aceasta poate fi executată silit de autoritățile locale. Ce presupune procedura?

Reamintim că, în 2023, sistemul de impozitare locală a bunurilor deținute de companii rămâne același ca în 2022. Prin urmare, impozitele pe clădiri, terenuri și mijloace de transport trebuie achitate la termenele din 31 martie și 30 septembrie.

Firmele pot fi executate silit de către organele fiscale locale numai dacă, în prealabil, există un titlu de creanță, respectiv declarația contribuabilului sau o decizie de impunere.

Atât în cazul firmelor, cât și în cazul persoanelor fizice și persoanelor fizice autorizate, procedura de executare silită începe prin comunicarea somației însoțită de titlul executoriu, în care se notifică debitorului că are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației la bugetul local, în caz contrar aplicându-se modalitățile de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul sau nu se notifică organul fiscal cu privire la intenţia de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită.

În cazul procedurii de executare silită, somația și titlul executoriu sunt acte administrativ-fiscale obligatorii și pot fi comunicate prin următoarele modalități:

• prin remiterea acestora firmei, dacă se asigură primirea sub semnatură a actului administrativ-fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
• prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţă, dacă se asigură transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia și dacă firma a solicitat în mod expres acest lucru.

În cazul în care comunicarea actului administrativ-fiscal nu a fost posibilă prin intermediul modalităților prezentate mai sus, aceasta se va realiza prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se va realiza prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a acestuia, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ-fiscal pe numele firmei respective.  Actul administrativ-fiscal se va considera comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului individual sau colectiv pentru comunicarea prin publicitate și a procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate. 

Modalităţile de executare silită folosite de către organele fiscale locale împotriva firmelor sunt:

• executarea silită prin poprire;
• executarea silită a bunurilor mobile;
• executarea silită a bunurilor imobile;
• executarea silită a unui ansamblu de bunuri.

În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi concomitent mai multe modalităţi de executare silită. 

În cazul în care o firmă apelează la procedura de mediere, atunci aceasta ar trebui să cunoască următoarele apecte de natură fiscală:

• firma notifică organul fiscal local cu privire la intenţia sa în termen de 15 zile de la primirea somaţiei. La notificare se anexează documente şi informaţii care să susţină situaţia sa economică şi financiară;
• în termen de zece zile de la primirea notificării, organul fiscal local are obligaţia să organizeze întâlnirea cu firma în vederea inițierii procedurii de mediere;
• procedura de mediere va consta în: 
  • clarificarea întinderii obligaţiei fiscale înscrise în somaţie, dacă respectiva firmă are obiecţii cu privire la aceasta; 
  • analiza de către organul fiscal local împreună cu firma a situaţiei economice şi financiare a acesteia în scopul identificării unor soluţii optime de stingere a obligaţiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege;
• rezultatul medierii, precum şi soluţiile optime de stingere a obligaţiilor fiscale se vor consemna într-un proces-verbal;
• în cazul în care în termen de 15 zile de la finalizarea medierii nu se stinge debitul sau nu se solicită înlesnirea la plată, organul fiscal local va continua măsurile de executare silită;
• pe parcursul procedurii de mediere, organul fiscal poate dispune măsuri asigurătorii.

Cheltuielile generate de efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina firmei. Astfel, suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul fiscal local, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit Codului de procedură fiscală şi are la bază documente privind cheltuielile efectuate. Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organul de executare silită, din bugetul acestuia. Totodată, cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu pot fi trecute în sarcina firmei.

Procedura de executare silită a fimelor poate fi suspendată în următoarele situații:

• când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
• la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
• după primirea procesului-verbal de sechestru, firma poate solicita organului de executare silită, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult șase luni.
• pe o perioadă de cel mult șase luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru aceeași firmă, prin hotărâre a Guvernului;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

De asemenea, procedura de executare silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire a unui impozit sau a unei taxe, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii. Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân înființate.

Totodată, executarea silită se suspendă sau nu începe în oricare dintre următoarele situaţii:

• pentru creanţele fiscale stabilite printr-o decizie de organul fiscal local competent, dacă firma notifică organul fiscal respectiv, ulterior comunicării deciziei, cu privire la depunerea unei scrisori de garanţie sau a unei poliţe de asigurare de garanţie, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. Executarea silită continuă sau începe dacă firma nu depune scrisoarea de garanţie sau poliţa de asigurare de garanţie în termen de 45 de zile de la data comunicării deciziei prin care sunt stabilite creanţele fiscale;
• pentru creanţele fiscale stabilite în acte administrativ-fiscale contestate potrivit legii şi garantate.

Executarea silită continuă sau începe după ce actele administrativ-fiscale au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare.

Procedura de executare silită împotriva firmelor încetează dacă:

• s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina firmei, potrivit legii;
• a fost desfiinţat titlul executoriu;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile Codului de procedură fiscală se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul fiscal local. 

În măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de lege, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică ori egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul fiscal local, în cel mult două zile de la data stingerii.

Organul fiscal local ridică poprirea bancară pentru sumele care depăşesc cuantumul creanţelor înscrise în adresa de înfiinţare a popririi în situaţia în care, din informaţiile comunicate de bănci, rezultă că sumele indisponibilizate în favoarea organului fiscal acoperă creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi şi sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea creanţei.