Negocierea colectivă: cum procedăm în cazul în care angajații nu sunt interesați să-și desemneze un reprezentant și să participe la discuții pentru un CCM

La angajatorul la care sunt încadrați minimum 10 angajați/lucrători și la care nu există sindicat, interesele angajaților/lucrătorilor pot fi promovate și apărate de reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop, conform legii - Legea nr. 367/2022, mai exact, adică noul cadru normativ privind dialogul social. Nici acum, nici pe vechea reglementare, angajații nu sunt și nu au fost obligați să-și desemneze reprezentanți, chiar dacă acest lucru este în interesul lor. 

Încheierea unui CCM nu este obligatorie, ci doar demararea negocierilor pentru eventuala încheiere a unui contract colectiv. Angajatorul nu doar că nu are dreptul să intervină în demersurile pentru alegerea reprezentanților salariaților, ci are o restricție expresă în acest sens: 

„Este interzisă orice intervenție din partea autorităților publice, a angajatorilor și a organizațiilor acestora în alegerea reprezentanților angajaților/lucrătorilor ori în împiedicarea desfășurării acestor alegeri”. Angajatorul, la cererea angajaților/lucrătorilor, doar va facilita desfășurarea procedurilor de alegere a reprezentanților angajaților/lucrătorilor - dar nu din oficiu, obligatoriu la cererea angajaților. 

„În scopul asigurării participării la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, la nivel de grup de unități, la nivel de sector de negociere colectivă și la nivel național, după caz, partea reprezentând angajatorul conform art. 102, transmite în scris tuturor părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă anunțul privind intenția de începere a negocierilor colective, cu cel puțin 15 zile înainte de începerea acestora”, stabilește art. 107 din lege referitor la invitația la negocieri, cu precizarea că anunțul trebuie să cuprindă data, ora și locul stabilite pentru începerea negocierilor.

La această invitație, reprezentanții trebuie să confirme în scris primirea acesteia, precum și acceptarea sau refuzul participării la negociere, indiferent de partea care a inițiat negocierea. „Lipsa unui răspuns scris, coroborată cu prezentarea dovezii de invitare la negocieri, va fi interpretată ca refuz de participare la negocieri”, stabilește legea în același articol. Practic, angajatorul are răspunsul la întrebarea „ce fac în cazul în care angajații nu dau semne că ar fi interesați de negocierea colectivă”: se asigură că și-a îndeplinit partea sa de obligații stabilite prin lege și atât.

„Dacă salariații au fost invitați, au primit toate informațiile, angajatorul a spus și cu câți reprezentanți este de acord, eventual, i-a informat și că trebuie să-i voteze cu cel puțin 50% + 1 etc. și angajații fie nu au răspuns în niciun fel, fie au refuzat, punem la dosar invitația cu dovada comunicării și considerăm că nu avem un partener de dialog - avem un refuz clar.

Problema e dacă se inițiază de către salariați negocierea și angajatorul refuză sau nu răspunde - s-ar putea să avem o problemă apropo de amenzi. Cred că prevederea cu negocierea obligatorie (art. 97) o să fie interpretată ca refuz de negociere din partea angajatorului și amenda aplicată la nivel de angajator. Atenție dacă aveți reprezentanți ai salariaților care vă invită la negocieri sau își anunță intenția de negociere colectivă”, e de părere Anca Iulia Zegrean, partener și coordonatorul practicii de dreptul muncii în cadrul Biriș Goran SPARL. Avocata a discutat pe tema noii legi a dialogului social cu ocazia recentei conferințe organizate de avocatnet.ro despre relațiile de muncă în 2023. 

Totodată, a mai precizat Anca Zegrean, nu are importanță că reprezentantul salariaților este menționat în regulamentul intern - asta nu stă deasupra principiului libertății de a contracta.