În august 2020, făceam un inventar legislativ al prevederilor din România care reglementează hărțuirea - de la faptele penale, până la cele care sunt sancționate doar contravențional ori disciplinar, ce se situează în special în zona discriminării. Încheiam inventarul cu concluzia că riscul de confuzie e unul ridicat - nici nu trebuie să fii jurist, de altfel, ca să-ți dai seama că mai multe prevederi pot deveni incidente, nu într-un mod cumulativ, ci suprapus, în cazul uneia și aceleiași fapte de hărțuire la locul de muncă.
Așa am ajuns să discutăm, astăzi, despre imposibilitatea inspectorilor de muncă de a demonstra, din punct de vedere juridic și procedural, existența faptelor de hărțuire și violență la locul de muncă, chestiune generată, pe de o parte, de o legislație neclară și neunitară în domeniu, iar pe de altă parte, de atitudinea lucrătorilor și a angajatorilor, potrivit unui recent raport al Avocatului Poporului care tratează subiectul hărțuirii la locul de muncă.
De pildă, scrie în raport, „în cazul faptelor reglementate de dispozițiile O.G. nr. 137/2000, calitatea de agent constatator o au membrii Colegiului director din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în timp ce în cazul faptelor reglementate de dispozițiile Codului muncii, calitatea de agenți constatatori o au inspectorii de muncă. Drept urmare, în situația în care s-a săvârșit la locul de muncă o faptă de hărțuire morală, inspectorii de muncă nu sunt competenți să constate o asemenea faptă contravențională și să aplice sancțiunea contravențională corespunzătoare”. Cu toate că, cei mai mulți angajați știu că dacă au o problemă la locul de muncă, la inspectoratele de muncă trebuie să facă sesizări.
„Hărțuirea la locul de muncă” nu are o definiție reglementată, deși sunt atâtea conexe
Din analiza realizată de Avocatul Poporului se desprinde concluzia că nu numai existența unei reglementări neunitare pune probleme autorităților și victimelor, dar că nici măcar nu avem o reglementare a hărțuirii la locul de muncă. Avem doar definiții pentru hărțuire, hărțuire morală la locul de muncă, psihologică, sexuală, dar nu și pentru conceptul esențial - hărțuirea la locul de muncă.
„Nu este reglementată hărțuirea/violența la locul de muncă realizată de clienți sau terțe
persoane, împotriva angajatului și în legătură cu munca desfășurată de acesta din urmă”, se mai arată în recentul raport.
Mai jos, o trecere în revistă a reglementărilor incidente (întregul inventar legislativ, pe larg, aici).
Codul muncii: definește hărțuirea, victimizarea, discriminarea prin asociere. Codul muncii nu sancționează expres hărțuirea, ci discriminarea, la modul general, care poate fi și sub forma unei/unor hărțuiri. Astfel, pentru orice discriminare față de salariat se pot aplica amenzi contravenționale de la 1.000 și 20.000 de lei - amendarea o face aici Inspecția Muncii, potrivit codului, iar cea amendată este firma. OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare: definește hărțuirea, hărțuirea morală la locul de muncă, victimizarea. Ordonanța sancționează expres orice hărțuire la locul de muncă comisă de către un angajat - cu amenda de la 10.000 lei la 15.000 lei. În schimb, angajatorul care nu ia măsuri pentru a preveni și combate hărțuirea riscă amenzi între 30.000 și 50.000 de lei. Iar dacă stabilesc reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne salariaţii să comită fapte acte de hărţuire morală la locul de muncă, amenzile aplicabile sunt în cuantum de 50.000 până la 200.000 de lei. Mai mult decât atât, CNCD poate obliga angajatorii la plata unor despăgubiri pentru angajaţii care au fost victimele hărţuirii morale la locul de muncă, iar cei care nu vor da banii celor vătămați riscă amenzi și mai mari - între 100.000 la 200.000 lei. Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi: definește hărțuirea, hărțuirea sexuală, hărțuirea psihologică, violența de gen. Este sancționat orice tip de hărțuire, publică sau privată, dacă fapta nu e infracțiune - cu o amendă contravențională între 3.000 și 10.000 de lei; aici, CNCD este cel care amendează, nu Inspecția Muncii. Orice comportament prin care se creează la locul de muncă o atmosferă de intimidare, ostilitate sau de descurajare pentru persoana vătămată ori de a influența negativ situația angajatului în ceea ce privește promovarea, remunerarea sau veniturile de orice natură ori accesul la formare/ perfecționare dacă aceasta refuză avansurile sexuale îi poate aduce angajatorului o amendă contravențională între 3.000 și 10.000 de lei. Modificarea unilaterală a relațiilor/condițiilor de muncă, concedierea chiar a persoanei care a sesizat/reclamat oriunde fapte de hărțuire - sancționabilă tot o amendă contravențională între 3.000 și 10.000 de lei. Codul penal: pedeapsă penală pentru infracțiunea de hărțuire. |