Multitudinea de reglementări în domeniul hărțuirii a dus la dificultatea aplicării legii, până la urmă, în defavoarea victimelor

În august 2020, făceam un inventar legislativ al prevederilor din România care reglementează hărțuirea - de la faptele penale, până la cele care sunt sancționate doar contravențional ori disciplinar, ce se situează în special în zona discriminării. Încheiam inventarul cu concluzia că riscul de confuzie e unul ridicat - nici nu trebuie să fii jurist, de altfel, ca să-ți dai seama că mai multe prevederi pot deveni incidente, nu într-un mod cumulativ, ci suprapus, în cazul uneia și aceleiași fapte de hărțuire la locul de muncă.

Așa am ajuns să discutăm, astăzi, despre imposibilitatea inspectorilor de muncă de a demonstra, din punct de vedere juridic și procedural, existența faptelor de hărțuire și violență la locul de muncă, chestiune generată, pe de o parte, de o legislație neclară și neunitară în domeniu, iar pe de altă parte, de atitudinea lucrătorilor și a angajatorilor, potrivit unui recent raport al Avocatului Poporului care tratează subiectul hărțuirii la locul de muncă. 

De pildă, scrie în raport, „în cazul faptelor reglementate de dispozițiile O.G. nr. 137/2000, calitatea de agent constatator o au membrii Colegiului director din cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în timp ce în cazul faptelor reglementate de dispozițiile Codului muncii, calitatea de agenți constatatori o au inspectorii de muncă. Drept urmare, în situația în care s-a săvârșit la locul de muncă o faptă de hărțuire morală, inspectorii de muncă nu sunt competenți să constate o asemenea faptă contravențională și să aplice sancțiunea contravențională corespunzătoare”. Cu toate că, cei mai mulți angajați știu că dacă au o problemă la locul de muncă, la inspectoratele de muncă trebuie să facă sesizări. 

„Hărțuirea la locul de muncă” nu are o definiție reglementată, deși sunt atâtea conexe

Din analiza realizată de Avocatul Poporului se desprinde concluzia că nu numai existența unei reglementări neunitare pune probleme autorităților și victimelor, dar că nici măcar nu avem o reglementare a hărțuirii la locul de muncă. Avem doar definiții pentru hărțuire, hărțuire morală la locul de muncă, psihologică, sexuală, dar nu și pentru conceptul esențial - hărțuirea la locul de muncă. 

„Nu este reglementată hărțuirea/violența la locul de muncă realizată de clienți sau terțe
persoane, împotriva angajatului și în legătură cu munca desfășurată de acesta din urmă”, se mai arată în recentul raport. 

Mai jos, o trecere în revistă a reglementărilor incidente (întregul inventar legislativ, pe larg, aici).