Ordonanța prin care lucrătorii din sectorul cultural se vor putea înregistra, în anumite condiții, pentru a dobândi statut de lucrător cultural profesionist este în acest moment în Parlament, urmând parcursul pe care-l urmează toate ordonanțele - legea de respingere ori de aprobare, cu sau fără amendamente. În cazul OUG nr. 21/2023 privind Statutul lucrătorului cultural profesionist, din 7 aprilie ajunsă în Monitorul Oficial, deși e destul de clar că nu va fi respinsă în Parlament, fiind un punct pe lista de planuri asumate pe sectorul cultural în cadrul PNRR, e destul de clar că va cunoaște modificări, poate chiar substanțiale, în Parlament - a făcut referire la acest lucru, chiar dacă nu în mod direct, chiar ministrul culturii, când ordonanța a trecut de Guvern, dar precaritățile vizibile ale actualei forme a ordonanței întăresc oricum această certitudine.
La răspunsul dacă aveam sau nu nevoie de această reglementare pentru sectorul cultural, răspunsul este, pe de o parte, sugerat la nivel european („da”), iar pe de altă parte avem necesitatea lucrătorilor din sectorul cultural de a fi protejați, tocmai pentru că lucrează într-un sector unde precaritatea este adesea cuvântul de ordine - și se pare că legislația actuală nu reușește să le ofere protecție adecvată.
„Diversificarea relațiilor care implică prestarea unor activități pentru o serie de beneficiari, activități cu caracter temporar de cele mai multe ori, poate fi privită constructiv și pozitiv, însă nu putem elimina din discuție aspectele negative, acestea fiind accentuate atunci când claritatea normelor nu este suficientă sau norma în sine este interpretabilă - cum e cazul ordonanței de față. O astfel de situație există, fără îndoială, pentru o parte a lucrătorilor din sectorul cultural, iar lipsa de predictibilitate a veniturilor acestora impunea stabilirea unor reguli mai clare și care să ofere un nivel de protecție și predictibilitate mai ridicat”, potrivit lui Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, ce puncta recent, într-o analiză a prevederilor ordonanței, cum s-a ajuns la o dublare nenecesară a unor prevederi aplicabile acestei categorii de lucrători.
„Anterior adoptării actului normativ, în regim de urgență și fără o consultare reală a partenerilor sociali, Legea 367/2022 a stabilit explicit dreptul (tuturor) lucrătorilor independenți de a constitui un sindicat sau de a adera la unul existent din cadrul sectorului de activitate din care fac parte, condițiile fiind chiar mai permisive.
În acest moment, pentru că discutăm despre un act normativ care deja produce efecte, Ordonanța de urgență acționează ca «lege specială» în sectorul cultural, deci împiedică lucrătorii independenți să constituie un sindicat sau să adere la unul din cadrul sectorului, lăsându-i, practic, în situația în care se aflau și anterior adoptării Legii 367/2022”, punctează consilierul.
Problema pragului de venituri și unele aspecte neconstituționale
Caracterul precar al contractelor de muncă în cazul lucrătorilor din cadrul instituțiilor de spectacole sau concerte este accentuat, tot printr-un act normativ care acționează ca «lege specială» în raport cu Codul muncii, fiind o derogare de la dispozițiile acestuia în privința limitării numărului contractelor de muncă încheiate pe durată determinată și a perioadei.
Cu alte cuvinte, în acest moment lucrătorii care nu prestează o activitate în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată din sectorul cultural au în față trei obstacole (legale) atunci când ne referim la dreptul lor de negociere, individuală și/sau colectivă:
- Nu pot beneficia de protecție potrivit legii 367/2022.
- Condițiile impuse pentru înscrierea în registrul lucrătorilor culturali profesioniști, ca cel puțin 50% din veniturile totale să fie obținute din activitățile prevăzute de anexa OUG 21/2023 și să încheie un contract de muncă pe durată nedeterminată îngrădesc dreptul constituțional la muncă.
- Excepția prevăzută cu caracter general pentru toți lucrătorii – încheierea contractelor de muncă pe durată determinată – este regulă pentru sectorul cultural”, punctează consilierul juridic Dan Năstase.