„În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: (...) j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării”, prevede Legea nr. 319/2006 (Legea SSM).
Încălcarea acestei obligații constituie, conform aceleiași legi, contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
Mai departe, mergem la HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, unde se stabilește, din capul locului, că aceasta este asigurată de către medicii specialişti de medicina muncii. „Angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale”, scrie, de fapt, în actul normativ. Ca atare, costurile medicinei muncii nu sunt în niciun caz suportate de angajați, nici chiar de cei care lucrează de acasă și au statut de telesalariați sau de angajați în muncă la domiciliu.
Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt:
- controlul medical la angajarea în muncă;
- controlul medical de adaptare;
- controlul medical periodic;
- controlul medical la reluarea activităţii;
- supraveghere medicală specială;
- promovarea sănătăţii la locul de muncă.
„Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sănătăţii la locul de muncă, conform planificării efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului”, mai stabilește HG 355/2007. |
Pentru că, din păcate, telesalariaților li se aplică frecvent zicala „ochii care nu se văd, se uită”, aceștia constată uneori că nu beneficiază de același tratament ca angajații ce merg la birou sau pe care l-ar fi primit dacă ar fi mers la birou. Între altele, sunt adesea uitați când vine vorba de normele SSM, de examenele medicale periodice, de respectarea programului de lucru sau remunerarea corespunzătoare a orelor suplimentare.
Și întrucât folosesc preponderent ecranele de vizualizare, telesalariații ar trebui să beneficieze periodic de examenul corespunzător al ochilor și vederii. Desigur, nu e unicul tip de examen medical, dar e, poate, cel mai important pentru această categorie de angajați.
„Utilizând tehnologia comunicațiilor și informației, respectiv echipamente cu ecran de vizualizare, telesalariații trebuie să beneficieze de un examen corespunzător al ochilor și al vederii, efectuat de o persoană care are competența necesară:
- înainte de începerea activităţii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;
- ulterior, la intervale regulate;
- ori de câte ori apar tulburări de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.
Lucrătorii beneficiază de un examen oftalmologic, dacă rezultatele examenului arată că acesta este necesar, iar în cazul în care este necesar, trebuie să li se furnizeze dispozitive de corecție speciale, care să corespundă activităţii respective.
Măsurile necesare nu trebuie să implice în niciun caz costuri financiare pentru lucrători, protecția ochilor și a vederii lucrătorilor putând fi asigurată din punctul de vedere al costurilor și în cadrul sistemului național de sănătate, în conformitate cu legislația în vigoare”, explica, în urmă cu ceva timp, Dan Năstase consilier juridic specializat în relații de muncă, într-un articol dedicat telemuncii și asigurării cerințelor minime de SSM.
Comentarii articol (0)