Evaluarea riscurilor de SSM trebuie să se facă pentru fiecare telesalariat în parte. Pluralitatea de locuri de desfășurare a activității multiplică problema angajatorilor

Când toți angajații lucrează într-un loc, evaluarea riscurilor se rezumă la locul de muncă respectiv, dar când fiecare dintre telesalariați lucrează dintr-un alt loc sau din cel puțin un alt loc decât sediul angajatorului, lucrurile se complică din perspectiva SSM - mai exact, îndeplinirea obligațiilor înseamnă bifarea unei evaluări în cazul fiecărui telesalariat în parte, așa cum a confirmat recent, cu ocazia unui webinar organizat de avocatnet.ro pe tema SSM-ului în cazul telesalariaților, consilierul juridic specializat în relații de muncă Dan Năstase.

Deși Legea telemuncii nu mai cere ca locul de unde își desfășoară activitatea telesalariatul să fie menționat la nivel contractual, soluția în care angajatorul nu are absolut niciun control asupra locurilor de unde telesalariatul lucrează nu e de dorit. De altfel, cu ocazia unui alt eveniment organizat de redacția noastră anul trecut, nici specialiștii în protecția datelor personale nu recomandau o libertate deplină în cazul locului telemuncii („Simplul fapt că nu mai este obligatorie menționarea locului de desfășurare a activității nu înseamnă că părțile nu pot conveni, totuși, ca angajatul să comunice aceste informații. (…) E o chestiune definitiv negociată între părți. Mai mult decât atât, în funcție de activitatea și de specificul angajatorilor, pot fi incluse, credem noi, diverse restricții cu privire la locul din care se poate desfășura activitatea. E, într-un fel, firesc. Dacă tu, ca angajat, în activitatea desfășurată, ai acces la diverse informații sensibile”, au spus specialistele de la PrivacyON în cadrul conferinței de profil organizate de redacția noastră). Angajatorii, din rațiuni de siguranță a datelor cu care operează angajații lor, ar putea chiar interzice telemunca din spații publice, precum cafenelele sau restaurantele, lobby-urile hotelurilor ș.a. exemple asemenea.

În aceeași notă, s-a mai pus problema că această deplină libertate a angajatului de a lucra de oriunde, adică inclusiv din afara țării, ar trebui „cenzurată” de angajator, pentru că munca pe o perioadă mai îndelungată din afara țării poate aduce firmelor bătăi de cap de ordin fiscal. Altfel spus, angajatorii ar trebui măcar să pună în contracte faptul că nu e permisă telemunca în afara României.

Din perspectiva SSM însă, strict, pluralitatea de locuri de desfășurare a activității înseamnă pluralitatea de riscuri. Recomandabil este, așadar, ca angajatorul și telesalariatul să convină cumva asupra unei stabilități - angajatul lucrează de la domiciliul său sau de la o reședință stabilită ori aleasă. Iar dacă-și schimbă locul de desfășurare a muncii, ideal ar fi să îl anunțe pe angajator. 

Trecând de acest aspect al mobilității permise de Legea telemuncii, angajatorii trebuie să știe că pentru fiecare telesalariat în parte e nevoie de o evaluare a riscurilor distinctă - în mod firesc, din moment ce locul de telemuncă al lui Georgel nu poate fi similar cu cel al Marietei sau cu cel al lui Ion, deși, poate, dacă ar fi lucrat de la birou, toți trei ar fi stat în același spațiu de 25 de metri pătrați, ar fi avut birouri identice, scaune identice ș.a.m.d.

Pentru a veni în întâmpinarea angajatorilor europeni, Agenția Europeană de SSM publica acum nu multă vreme un chestionar pe care să-l urmărească angajatorii și din care să se inspire atunci când le solicită angajaților informații cu privire la condițiile de muncă de acasă (sau de unde lucrează aceștia în telemuncă). Chestionarul e prezentat aici.