Răspunderea penală pentru neluarea / nerespectarea măsurilor de SSM ar putea fi angajată și fără să se producă un accident sau o îmbolnăvire

Codul penal sancționează neluarea și nerespectarea măsurilor legale de SSM prin două articole distincte - 349 și 350 - asigurându-se astfel posibilitatea de a pedepsi penal atât angajatorul, cât și angajatul atunci când e cazul:

• „Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.
• „Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor”.

Dacă sunt comise din culpă, faptele sunt pedepsite ceva mai blând. Formularea din Codul penal este atotcuprinzătoare, măsurile la care se referă fiind cele din Legea SSM (Legea nr. 319/2006), normele sale de aplicare, alte norme din sfera SSM, inclusiv prevederi din regulamentele interne care le impun angajaților proceduri de respectat. 

De asemenea, infracțiunile pot fi reținute indiferent dacă angajatorul a încheiat un contract individual de muncă sau nu cu angajatul/angajații implicați. 

Vorbim, aici, de infracțiuni de pericol, potrivit încadrărilor dreptului penal. Ce înseamnă asta? Că nu e necesar să se fi produs un accident de muncă sau o îmbolnăvire profesională pentru ca cineva să răspundă penal pentru neluarea sau nerespectarea măsurilor de SSM, așa cum sublinia Cristina Dănilă, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, care a vorbit, în cadrul Congresului Național de SSM organizat luna trecută la Brașov, despre implicațiile penale ale neluării sau ale nerespectării măsurilor de SSM:

„În ceea ce privește infracțiunea de neluare a măsurilor de SSM, poate fi reținută atât în sarcina persoanei juridice (societatea), cât și a persoanei fizice (administratorul societății, de exemplu). Cele două tipuri de răspundere nu se exclud reciproc. 

Potrivit textului de lege nu este necesară producerea efectivă a unui rezultat fizic - acel accident de muncă sau acea îmbolnăvire - , ci este suficient să se constate că s-a creat un pericol în acest sens. Cu toate acestea, din ce am observat, în practica judiciară, infracțiunile produse pe art. 349-350 au fost cercetate când s-a și produs respectivul accident de muncă”. 

Cu ocazia aceluiași congres, inspectorul general al Inspecția Muncii, Dantes Nicolae Bratu, a prezentat statisticile oficiale ale anului precendent în materie de SSM, printre care și scăderea numărului de accidente mortale, față de 2018: 4513 accidente mortale în 2022, față de 5607 în anul 2018. A scăzut și indicele de frecvență (numărul de accidentați care revine la 1000 de lucrători) de la 1,07 la 0,87, din 2018 până anul trecut.

În urma sublinierii făcute de procurorul invitat în cadrul congresului de SSM, am vrut să știu care sunt criteriile care stau la baza deciziei inspectorilor de muncă de a sesiza organele de urmărire penală și în câte cazuri s-a dispus, în 2022, de către inspectorii de muncă, sesizarea organelor de urmărire penală.

Așa cum subliniau și cei de la Inspecția Muncii, legea le stabilește inspectorilor de muncă între atribuții pe aceea de a „dispune sistarea activităţii sau oprirea din funcţiune a echipamentelor de muncă, în cazul în care se constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală”. 

Apoi, ne indică cei de la Inspecția Muncii, conform Ordonanței contravențiilor, inspectorii au dreptul să aplice sancțiunea complementară a suspendării sau anulării, după caz, a avizului, acordului sau autorizației de exercitare a unei activități, suspendarea activității agentului economic sau retragerea licenței sau avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități, temporar sau definitiv. 

„Având în vedere aceste aspecte, vă prezentăm situația inspectorilor de muncă în domeniul securității și sănătății în muncă în anul 2022:

- nr. sistări activitate - 187;
- nr. opriri din funcțiune a echipamentelor de muncă - 222;
- nr. de sesizări înaintate organelor de urmărire penală (după cercetarea evenimentelor, accidentelor de muncă etc.) - 45”, au răspuns cei de la Inspecția Muncii redacției noastre. 

Ca atare, așa cum rezultă din chiar cele subliniate de Inspecția Muncii, sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut numai ulterior producerii unor evenimente, iar nu în urma unei simple constatări a stării de pericol iminent.