Așa cum prevede Codul muncii, în cazul unei concedieri care are la bază art. 61 lit. c) și d), art. 65 și 66, salariatul concediat are dreptul la un preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare, în condițiile stabilite prin negociere individuală sau colectivă, după caz.
Concret, în cazul concedierii avem o durată minimă a preavizului, însă ea poate fi extinsă prin negociere, așa cum și condițiile pot fi stabilite de părți. Putem să ne raportăm, de exemplu, la situația în care durata preavizului a fost extinsă la 30 de lucrătoare, iar în acest timp salariatul să beneficieze de un program de lucru redus, astfel încât scopul preavizului să fie atins.
Scopul perioadei de preaviz în cazul concedierii este, în principal, ca salariatul să-și poată căuta un alt loc de muncă, potrivit pregătirii sale profesionale.
În același timp, pe durata preavizului salariatul va beneficia de toate drepturile și își va îndeplini toate obligațiile prevăzute în CIM sau în CCM, deci își va asigura mijloacele de existență până în momentul în care se va reîncadra în muncă sau va intra în sistemul de protecție al asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
În timp ce salariatul nu ar putea renunța la drepturile sale recunoscute de lege, preavizul în cazul concedierii fiind unul dintre ele, angajatorul poate renunța la prestația salariatului în acest timp, dar trebuie să-i achite drepturile salariale prevăzute în contract și, dacă există, celelalte drepturi negociate și stabilite, până la împlinirea termenului de preaviz.
Acordarea acestor drepturi echivalează, potrivit legii și jurisprudenței, cu acordarea preavizului.
În cazul demisiei, cea de-a doua situație în care avem în vedere preavizul, este în discuție un drept al angajatorului și o obligație a salariatului, iar angajatorul poate renunța la dreptul său.
În acest caz, Codul muncii prevede o perioadă maximă, de cel mult 20 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă o funcție de execuție și de cel mult 45 de zile pentru cei care ocupă o funcție de conducere, însă părțile pot negocia și stabili orice perioadă care este sub cea maximă, inclusiv condițiile, fără ca acestea să conducă la încălcarea drepturilor salariatului.
Scopul preavizului în cazul demisiei este de a-i acorda angajatorului posibilitatea să-l înlocuiască pe salariatul care a demisionat, fără afectarea activității unității.
Astfel, în condiții normale, contractul de muncă încetează la data expirării preavizului, timp în care salariatul se va prezenta la locul de muncă și-și va îndeplini corespunzător sarcinile și atribuțiile, primind în schimb drepturile prevăzute în CIM și, după caz, în CCM.
Am precizat anterior că în acest caz discutăm despre condiții normale, pentru că legiuitorul a prevăzut și situația în care relația de muncă de muncă nu se desfășoară în limitele bunei-credințe, iar într-o astfel de situație salariatul poate demisiona fără preaviz.
Discutăm despre cazul în care angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute de lege și, pentru protecția salariatului, este eliminată obligația de a respecta perioada de preaviz negociată și stabilită în contract.
O a treia situație posibilă în cazul demisiei este cea în care, deși are acest drept (de a beneficia de prestația salariatului care a demisionat pe durata preavizului), angajatorul renunță, total sau parțial.
În acest caz, deși generic discutăm tot despre preaviz și despre o predictibilitate a relației de muncă, angajatorul poate renunța la dreptul său, acesta fiind, de fapt, o obligație a salariatului.
Practic, în cazul demisiei nu vorbim despre un drept al salariatului, ci despre o obligație, iar atunci când angajatorul său renunța la dreptul pe care îl are, contractul de muncă încetează, adică salariatul nu mai este obligat să presteze și nici nu este îndreptățit să primească drepturile salariale cuvenite.
Singura situație în care contractul nu ar putea înceta este cea în care, anterior comunicării renunțării angajatorului la perioada de preaviz, salariatul ar fi în incapacitate temporară de muncă, iar în acest caz termenul de preaviz ar fi suspendat până la refacerea capacității de muncă.