Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă - vorbim de o excepție legală de la obligația de a respecta preavizul de către cel care își dă demisia. Uneori, salariatul are o apreciere mult prea subiectivă și chiar incorectă asupra ideii de neîndeplinire a obligațiilor de către angajator - ideea centrală e că e vorba de obligații contractuale, iar nu de promisiuni sau beneficii care nu au fost prinse niciodată într-o înțelegere bilaterală. Citește articolul
Chiar dacă angajatul e liber să decidă oricând să pună capăt raportului de muncă, pentru că libertatea muncii înseamnă și asta, trebuie să fie atent ce obligație contractuală și-a asumat în privința termenului de preaviz. Judecând după cum se poziționează și după cum reacționează uneori angajații care vor să-și schimbe locul de muncă, în sensul că dispar, pur și simplu, după ce-și depun demisia, am putea spune, fără exagerare, că nu toți angajații citesc ceea ce semnează. Citește articolul
Relația de muncă nu este, în niciun caz, un aspect pe care să-l tratăm cu superficialitate, în primul rând pentru că din momentul semnării unui contract de muncă se nasc anumite drepturi și obligații, iar în al doilea rând pentru că unele decizii au consecințe bine stabilite de lege, unele fiind chiar ireversibile. Demisia este un exemplu, iar faptul că în Codul muncii avem chiar opt alineate care reglementează acest act unilateral de voință al angajatului evidențiază importanța sa. Uneori luăm decizii sub impulsul unei situații sau stări de moment, iar când ne referim la demisie, salariații se întreabă adesea dacă pot renunța la demisia depusă și dacă totul se poate „șterge” cu buretele, ca și cum actul n-ar fi fost făcut. Citește articolul
Relația de muncă trebuie să fie, în primul rând, previzibilă și bazată pe un just echilibru între salariat și angajator, fiecare având drepturi și obligații, unele prevăzute expres de actele normative, iar altele asumate în urma negocierii. Preavizul este un drept al uneia dintre părți, în timp ce pentru cealaltă reprezintă o obligație; deci avem atât dreptul, cât și obligația, prevăzute de Codul muncii, însă durata și condițiile sunt elemente negociabile, fiind obligatorie precizarea lor în cadrul contractului individual de muncă. Citește articolul