Servicii intragrup: Ce costuri sunt sau nu ale acționarilor și de ce e importantă distincția între ele

La o conferință fiscală recent organizată de avocatnet.ro, pe tema serviciilor intragrup, s-a discutat, printre altele, despre costurile acționarilor și despre cum le putem categoriza. „Analiza trebuie efectuată de la caz la caz. Testul pe care ar trebui să-l trecem este dacă activitatea este una pentru care și o companie independentă ar fi dispusă să plătească”, a precizat Ana Maria Iordache, Partener la D&B David şi Baias, casa de avocatură asociată cu PwC România.

De ce este important să vedem dacă un cost este sau nu este al acționarilor? Pentru că, dacă nu este al acționarilor, atunci entitatea din România este cea care beneficiază de dreptul de deducere pentru cheltuieli. Dacă vorbim de un cost al acționarilor, deducerea se face la nivelul societății-mamă.

„Regula, în legislația națională, este că costurile acționarului se suportă la nivelul entității-mamă, deci sunt deduse la nivel central sau regional, prin intermediul societății-mamă, ca un tot unitar. Întrebarea este dacă aceste cheltuieli reprezintă, într-adevăr, costuri ale acționarului? Aici este analiza pe care trebuie să o facem. Dacă ajungem la concluzia că ele reprezintă costuri ale acționarului, atunci răspunsul este da, ele trebuie deduse la nivel central.

Însă dacă ajungem la concluzia că acele cheltuieli, acele servicii pentru care s-au angrenat cheltuielile, sunt, de fapt, servicii care au fost necesare entității din România, de care a beneficiat entitatea din România, atunci concluzia se schimbă fundamental, în sensul că entitatea din România va fi cea care ar trebui să beneficieze de dreptul de deducere pentru respectivele servicii”, a explicat Ana Maria Iordache.

În acest sens, avem și câteva exemple relevante pentru ambele categorizări:

• reprezintă costuri ale acționarilor: costuri cu activitățile ce țin de structura juridică a societății-mamă (întâlniri ale adunării generale a acționarilor la societatea-mamă, emiterea de acțiuni ale societății-mamă, costuri ale consiliului de supraveghere al societății-mamă); costuri cu raportările societății-mamă, inclusiv cu raportările consolidate; costuri cu obținerea de finanțări pentru achiziții de societăți și participații la acestea;
  
  
• nu reprezintă costuri ale acționarilor: activități care adaugă valoare entității afiliate, precum planificare, coordonare, control bugetar, consultanță financiară, contabilitate, audit, consultanță juridică, factoring, servicii IT, servicii financiare etc. Aceste activități sunt considerate servicii intragrup pentru că reprezintă activități pentru care o companie independentă ar fi dispusă să plătească.

Desigur, aceasta este o prezentară simplificată a chestiunii, pentru că, așa cum subliniază sursa citată, este nevoie de o analiză personalizată de la caz la caz pentru a putea face o încadrare corectă.

În altă ordine de idei, s-ar putea să te mai intereseze ce am scris recent despre tratarea simplificată a serviciilor intragrup de valoare adăugată scăzută și despre justificarea prestării serviciilor intragrup.

Context: Dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie gata, la marile firme, la termenul de declarare anuală a impozitului pe profit. Prin excepție, acest termen este mutat în 2023 la data de 26 iunie (în mod normal, termenul este 25 martie). Informații pe larg despre costurile acționarilor pot fi ascultate în înregistrarea conferinței avocatnet.ro.