Clarificări: Guvernul NU a modificat Legea dialogului social ca să-i dezavantajeze pe greviștii din educație în privința suspendării contractelor

„Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii: (...) f) participarea la grevă”, scrie în Codul muncii la art. 51 (1). Până acum câteva zile, Legea dialogului social mergea pe o altă abordare, în disonanță cu cea din Codul muncii, stabilind că suspendarea în caz de grevă e una de drept:

„Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului/lucrătorului, după caz, se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate”, scria la art. 160 (1). Având caracter de normă specială, în cazul grevei din educație s-a aplicat această prevedere, în vigoare pe 22 mai.

OUG nr. 42/2023 a modificat joi Legea dialogului social în mai multe privințe, inclusiv art. 160 (1) pentru a-l „acorda” cu Codul muncii, astfel că acum și legea dialogului social prevede ideea că raportul de serviciu sau contractul de muncă se suspendă la inițiativa angajatului/lucrătorului în caz de grevă.

Guvernul a venit cu modificarea ca să îi dezavantajeze pe greviștii din educație - FALS

Proiectul de OUG care a devenit OUG 42/2023 a fost pus în dezbatere în februarie anul acesta, după ce numeroase voci, inclusiv din rândul specialiștilor în dreptul muncii, au criticat modul în care Legea dialogului social a iesit din Parlament - lacunară, plină de greșeli și neconcordanțe. Una dintre neconcordanțe era chiar cea cu Codul muncii în privința tipului de suspendare în caz de grevă - de drept vs. la inițiativa salariatului. 

Cei care afimă acum că modificarea art. 160 din Legea dialogului social a fost făcută de Guvern în ciuda greviștilor sau ca să schimbe regulile jocului pe parcurs o fac fie în necunoștință de cauză, fie cu rea-credință, întrucât:

• modificarea art. 160 era prevăzută în dezbatere încă din februarie, când proiectul de OUG a fost pus în dezbatere, iar greva din educație era doar o perspectivă cvasi-îndepărtată - proiectul, în forma din februarie, poate fi consultat aici (și este atașat acestui articol),
• greva a fost declanșată înainte ca acest articol să fie modificat, iar modificarea sa pe 25 mai este nerelevantă;
• fie că era suspendare de drept, cum prevedea anterior art. 160, fie că e la inițiativa angajatului, efectul pentru grevist este același: pe perioada suspendării se menţin doar drepturile de asigurări de sănătate, adică nimic altceva „nu curge”, „nu se acumulează” ș.a.m.d.; grevistul nu prestează muncă, deci nu este remunerat (cum s-ar putea justifica în mod legitim remunerarea din bani publici a unor angajați din sistemul de stat care nu prestează muncă?); totodată, merită menționat aici că sindicatele sunt cele care ar trebui să aibă capacitatea de a asigura resurse financiare pentru cei care intră în grevă (din cotizațiile membrilor), tocmai pentru ca perspectiva unei greve, declanșate în mod legal, desigur, să nu-i sperie pe membrii care se tem că nu-și vor asigura mijloacele de trai pe perioada respectivă.

Aminteam, într-un material recent, că și în contextul fostei legi a dialogului social, unde exista aceeași prevedere a suspendării de drept în cazul grevelor, că în literatura de specialitate (de dreptul muncii, mai exact) se sublinia că greviștii nu au dreptul nici la salariu, iar greva nu constituie vechime în muncă. 

Nu face angajatul solicitare expresă ca să i se suspende contractul de muncă

Codul muncii ne enumeră cazurile de suspendare a contractului de muncă și le încadrează în situații de suspendare de drept sau la inițiativa părților. Un exemplu de suspendare la inițiativa salariatului pe care-l întâlnim cel mai des este atunci când salariata decide să intre în concediul de creștere a copilului. Un alt exemplu e concediul pentru formare profesională (e vorba de concediul neplătit pentru formare). 

În discuția de față, cei care susțin că lucrătorul grevist ar fi cel care face, de fapt, cerere de suspendare a contractului și că dacă el nu e de acord, nu i se poate suspenda contractul, nu înțeleg exact la ce se referă ideea de „inițiativa salariatului”. Angajatul care semnează de grevă, care face cerere pentru acordarea concediului de creștere, de acomodare sau de formare profesională este cel care are inițiativa suspendării prin chiar aceste situații în care se află. Nu este inițiativa angajatorului ca un angajat al său să intre în grevă, nu e o situație obiectivă, ci una subiectivă, decizia aparținând totalmente angajatului.

Cu alte cuvinte, de exemplu, cererea de intrare în concediu de creștere nu e dublată de una de suspendare a contractului, iar simplul fapt că angajata cere să intre în acest concediu înseamnă că va avea contractul suspendat. Dacă acea perioadă îi este considerată vechime în muncă e pentru că OUG nr. 111/2010 îi recunoaște expres acest drept. 

„În momentul în care semnează pentru grevă, se subînțelege că are inițiativa suspendării contractului său. Fie că vorbim de suspendare de drept sau la inițiativa angajatului, pentru cel care semnează de grevă efectele sunt aceleași”, preciza Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă și lider sindical.