Deși angajatorul are prerogativa sancționării disciplinare, atunci când alege să treacă cu vederea încălcarea disciplinei muncii de către unii angajați, în timp ce pe unii îi sancționează, s-ar putea s-o facă pe criterii care sunt departe de ideea de egalitate de tratament.
O angajată de culoare din Statele Unite a câștigat procesul contra fostului angajator, în urma unei concedieri pe care juriul a considerat-o discriminatorie - concedierea angajatei s-a făcut pe fondul întârzierilor sale repetate la locul de muncă (47 de întârzieri, mai exact), ceea ce s-ar încadra, dacă ar fi să transpunem la noi, la o concediere disciplinară. Deși nimeni n-a pus problema, în speța din State, că întârzierile repetate nu pot duce la o astfel de sancționare a angajatului, s-a pus problema că în compania respectivă nu doar respectiva angajată întârzia, ci și alți colegi ai săi - dar care n-au fost sancționați similar. Practic, mai mulți angajați comit aceeași faptă sau adoptă aceeași conduită, încalcă aceleași reguli, dar numai unul e sancționat - în speță, aici, cel de culoare.
Dar dacă am scoate din discuție elementul de rasă, etnie, sex, orientare sexuală sau alte criterii de deosebire între angajați, ar fi o problemă dacă am ajunge să sancționăm numai pe unii că întârzie la job și pe alții, nu? Chiar dacă angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară, în momentul în care angajatorul exercită această prerogativă doar față de unii angajați și față de alții, nu, cel mai probabil la mijloc există un element discriminatoriu.
„În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii”, prevede Codul muncii. Ca atare, dacă angajatorul decide să sancționeze un angajat pentru întârzierile repetate la locul de muncă, dar nu și pe ceilalți angajați ai săi care întârzie repetat, atunci există „șanse” să aplice un tratament diferențiat.
Discriminarea e una, legalitatea sancțiunii e alta
Tuturor angajaților le revine obligația de a respecta disciplina muncii. Întârzierea repetată la locul de muncă poate fi, de la caz la caz, o abatere mai gravă sau mai puțin gravă. Una e întârzierea de câteva minute, alta e de o jumătate de oră sau de o oră, una e întârzierea unui angajat pe care îl așteaptă o coadă lungă de clienți, alta e întârzierea unuia ce lucrează în biroul din spatele magazinului și ale cărui atribuții nu încep neapărat odată cu programul pentru clienți. Consecințele unei întârzieri la ora de începere a programului pot fi extrem de diferite, serioase ori absolut neglijabile: reputația firmei poate fi stricată din cauza întârzierilor repetate ale unui angajat, care-și dezamăgește astfel clienții cu un program dictat de bunul plac al angajatului, de pildă. Întârzierea contabilului însă e posibil să nu fie la fel de deranjantă.
Revenind la speța din State, angajata de culoare, la fel ca alți colegi de-ai săi, aveau un program destul de strict de respectat pentru că, în calitate de traineri, trebuia să respecte orele de început ale orelor de antrenament - altfel, clienții se supărau și-și anulau abonamentele, poate chiar dădeau o recenzie proastă companiei. Dar numai angajata de culoare a ajuns să fie concediată disciplinar pentru cele 47 de întârzieri la program. Decizia a fost legală, dar angajata a fost discriminată prin raport la colegii săi la fel de indolenți cu programul de lucru.
Dacă fapta este abatere disciplinară, dacă este organizată o
cercetare disciplinară cu rigorile legii, angajatul cercetat nu-și poate construi apărarea pe ideea că și alții comit aceeași abatere ca el. Dacă este sancționat conform legii, atunci va trebui să suporte consecințele sancționării sale.
Cu toate că e sancționat, angajatul care consideră că a fost discriminat prin faptul că a fost sancționat pentru o abatere pe care o comit și alți angajați din companie, dar pe care nu-i sancționează nimeni, s-ar putea plânge celor de la Combaterea Discriminării cu privire la discriminare.