avocatnet.ro 
1. Atenție la contractele mixte.
La această categorie intră acele contracte ce includ atât o componentă de servicii, cât și o componentă de intermediere. A fost dat, în acest sens, exemplul unei companii din România care a încheiat un contract de prestări servicii prin care o altă companie din UE presta atât servicii de promovare și marketing pentru produsele entității din România, cât și servicii de intermediere în vânzări. La control, inspectorii fiscali au considerat că ponderea cea mai importantă o au serviciile de intermediere în vânzări, deși n-au făcut o analiză pentru a vedea că acelea însemnau, de fapt, sub 1% din valoarea contractului.
Ana Maria Iordache, Partener la D&B David şi Baias | PwC: „O primă categorie de probleme pe care am identificat-o în practică derivă din această categorie a contractelor mixte. Ce înțelegem prin această categorie a contractelor mixte? De exemplu, contracte care înglobează atât o componentă de serviciu pur, cât și o componentă de intermediere. (...) am reușit să demonstrăm în instanță că ne uităm la această tipologie de contract în funcție de natura fiecărui serviciu prestat în baza respectivului contract și nu global, dând o importanță mai mare sau mai mică uneia sau alteia dintre activitățile prestate. Iar, din această perspectivă, aspectele esențiale, încă o dată, țin de documentația justificativă - pentru că, ca să putem să justificăm natura serviciului efectiv prestat, trebuie să avem niște documente pe care ne bazăm în mod concret.”
2. Atenție la contractele care acoperă mai multe categorii de servicii intragrup.
Revenind la tipologia serviciilor intragrup de tip suport, specialistele au intrat în chestiunea contractelor ce acoperă mai multe categorii de servicii. În esență, pericolul este aici ca inspectorii să considere că serviciile n-ar trebui „tratate la pachet”, ci segregate, pentru că pot considera că avem de a face cu marje diferite de profitabilitate.
Monica Todose, Director la PwC: „Practica din ultima perioadă [este ca autoritățile fiscale] să investigheze până la ce nivel putem să încadrăm tipologii, subactivități de servicii de natură suport în categoria mare de servicii de natură suport. În practică, acest gen de tranzacții, prestări de servicii de natură suport, includ servicii de tip IT, servicii de tip HR și servicii de tip legal. Și atunci tendința recentă a autorităților este să investigheze dacă această încadrare este una corectă și dacă nu cumva, prin o abordare care ar implica segregarea la nivelul fiecărei tipologii de servicii, nu am avea de-a face cu marje de profitabilitate diferite.
Adică să nu mai tratăm serviciile IT cu serviciile HR și cu serviciile de legal într-un singur indicator, să calculăm o bază de cost și să aplicăm o marjă la toate costurile asociate acestor trei tipologii de servicii, ci să facem un indicator segregat pentru servicii IT, un indicator segregat pentru servicii de tip HR sau un indicator segregat pentru servicii de tip legal. (...) Ne confruntăm cu situația în care trebuie să oferim explicații de ce, din perspectivă contractuală, am tratat aceste categorii de servicii separat sau le-am amestecat, le-am agregat în cadrul contractului pe care l-am încheiat cu entitatea afiliată și investigațiile sunt dacă această abordare este una corectă sau nu din perspectiva marjelor de profitabilitate.”
3. Atenție și la prevederile contractuale privind baza de cost.
O altă problemă des întâlnită ține de detalierea bazei de cost în cadrul contractelor pentru servicii intragrup. Companiile trebuie să găsească așa-zisa „cale de mijloc”, în așa fel încât contractele să nu fie nici prea vagi, dar nici prea detaliate.
Monica Todose: „Cea de-a treia situație care a generat probleme, din maniera în care sunt redactate și pregătite contractele care stau la baza derulării unei tranzacții intragrup, derivă din maniera în care contractul respectiv detaliază baza de cost - adică acele elemente de cheltuială care intră în baza de cost a tranzacției respective. Și aici abordările Fiscului au fost diferite. Am avut situații când un contract care a fost mult prea restrictiv și mult prea detaliat din acest punct de vedere, fără să aibă niște clauze mai generale care să permită adaptarea prevederilor contractuale la realitățile economice viitoare, care nu pot fi anticipate la momentul la care s-a încheiat contractul respectiv, s-a întors împotriva societății verificate - întrucât lipsa de flexibilitate a generat cazuri în care Fiscul nu a fost de acord cu includerea anumitor categorii de cheltuieli în baza de cost a indicatorului de profitabilitate, pentru simplul motiv că acestea nu erau menționate contractual.
Sau abordarea prea generoasă, când nu se fac mențiuni mai deloc - ce intră în baza de cost, ce se exclude din baza de cost. Lipsa acestor prevederi a deschis «Cutia Pandorei» în sens invers, în sensul că Fiscul a făcut o reconciliere, o reașezare a cheltuielilor după niște reguli proprii, pornind de la o înțelegere uneori trunchiată a realității economice, și atunci s-a dus în direcția realizării unor ajustări de prețuri de transfer pornind de la niște criterii care nu erau neapărat conforme realității. Ceea ce încerc să evidențiez este că prevederile contractuale sunt foarte importante pentru tranzacțiile intragrup și trebuie găsit echilibrul acela în a face niște prevederi contractuale care să fie suficient de flexibile, dar în același timp suficient de ferme pentru a nu lăsa loc de interpretare și de abordare contradictorie în context de control.”
4. În fine, Ana Maria Iordache a mai scos în evidență, pe scurt, și alte aspecte de avut în vedere:
- atenție la exprimarea folosită la redactarea contractelor - atât în limba originală a actului, cât și în traducerile ulterioare (Fiscul poate specula ambiguitățile în avantajul său);
- obiectul contractului trebuie să fie exprimat cât se poate de clar - trebuie incluse în document toate activitățile derulate, cu explicații clare în ceea ce privește tipologia serviciului prestat;
- atenție la clauza referitoare la preț (au fost cazuri în care s-au detaliat în calculul tarifului, care era exprimat prin metoda cost plus, toate elementele care intră în baza de cost, iar Fiscul a făcut o analiză amănunțită și a negat deductibilitatea anumitor cheltuieli - asta deși prețul era global, iar elementele erau detaliate doar pentru a demonstra realitatea prestării serviciului).
MaraRoxana