Regulile privind conflictele individuale de muncă, mutate în Codul muncii. În lipsa acordului părților și a bunei-credințe, se ajunge invariabil tot la instanță

Conform Legii dialogului social nr. 367/2022, conflictul de muncă e „conflictul dintre angajaţi/lucrători şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional, social ori alte drepturi rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale”. În lege nu mai avem și definiția conflictului individual, ci doar pe a conflictului colectiv de muncă, iar când cei interesați și-au dat seama că legiuitorul a lăsat Legea 367 să iasă din Parlament fără prevederi esențiale privind competența în materia conflictelor individuale de muncă, așa cum erau în fosta lege, a fost necesară o ordonanță de Guvern ca să acopere respectivele lipsuri. 

„Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă”, scrie, în schimb, în Codul muncii, prevederea referindu-se și la cele individuale, și la cele colective.

Accesul neîngrădit la justiţie este garantat de lege - asta înseamnă că angajatul are dreptul să încerce să-și găsească dreptatea în instanță, iar angajatorul nu are cum să-i interzică asta. „În cazul unui conflict individual de muncă, părţile vor acţiona cu bună-credinţă şi vor încerca soluţionarea amiabilă a acestuia”, scrie în cod, iar asta corespunde în mod cert și unei abordări raționale a problemei - nimeni nu vrea să piardă timp așteptând soluția unor judecători când chestiunea s-ar putea soluționa amiabil. E foarte posibil ca, dacă angajatul a recurs la sistemul judiciar, să fi făcut-o pentru că nu a găsit înțelegere pentru rezolvarea amiabilă a problemei. 

„În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot cuprinde în contract o clauză prin care se stabileşte că orice conflict individual de muncă se soluţionează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii”, scrie în cod. În lipsa unui acord pentru recurgerea la conciliere sau dacă ea a avut loc și a eșuat, salariatul își poate căuta dreptatea în instanță - câteva aspecte esențiale despre conciliere, în acest material. 

Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, prevede acum expres Codul muncii. Care tribunal? Acela „în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul”. Cauzele ce țin de jurisdicția muncii sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.

Totodată, legea spune că aceste cauze se judecă cu urgență și că termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului, care trebuie formulat în 10 zile de la data comunicării hotărârii. Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.