avocatnet.ro 
Deși posibilitatea de a invoca motive noi era folosită și înainte de decizia ICCJ, exista riscul ca demersul să eșueze, dacă judecătorii refuzau să le analizeze tocmai pentru că nu fuseseră prezentate în faza de contestare administrativă. După decizia ICCJ, practica judecătorească se va uniformiza, astfel că firmele vor avea parte de același tratament în spețele de acest gen.
„Decizia ICCJ 20/2023 aduce o unificare a practicii în ceea ce privește contestarea actelor fiscale în instanță, având consecințe favorabile pentru contribuabilii care se angajează în acest proces. În concret, contribuabilii vor avea, astfel, posibilitatea de a invoca motive noi privind nelegalitatea actelor, direct în fața instanței de judecată, chiar dacă acestea nu au fost formulate în prealabil, în etapa administrativă a contestației fiscale. Această posibilitate exista și până acum, însă demersul nu era la adăpost de riscuri procedurale pentru reclamanți, date fiind numeroasele situații întâlnite în practica instanțelor care refuzau să cerceteze un argument ce nu fusese expus și în cadrul contestației.
Pe viitor, o astfel de abordare se va afla în contradicție cu decizia ICCJ, care este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial. Unificarea practicii adusă de decizia ICCJ are ca rezultat crearea unei practici coerente și a unei abordări uniforme în contestarea actelor fiscale în instanță, evitându-se, astfel, emiterea unor soluții jurisprudențiale complet opuse cu privire la o problemă juridică identică sau foarte similară (admisibilitatea invocării motivelor noi direct în fața instanței). Aceasta contribuie la predictibilitatea procesului și la asigurarea unui tratament egal și echitabil pentru toți contribuabilii care atacă acte fiscale în fața instanței, indiferent de momentul invocării motivelor de nelegalitate - încă din faza contestației fiscale ori cu prilejul acțiunii în fața instanței de contencios fiscal”, a explicat, la solicitarea avocatnet.ro, Ștefan Mihărtescu, Managing Associate la Reff & Asociații | Deloitte Legal.
Totodată, vorbim și de asigurarea dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care motivele de nelegalitate invocate de contribuabili trebuie supuse unui control judiciar exhaustiv. „Decizia ICCJ subliniază importanța dreptului la un proces echitabil, garantat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul accesului efectiv la justiție, în care contribuabilii să beneficieze de posibilitatea de a contesta actele fiscale vătămătoare, iar motivele de nelegalitate invocate, fie și direct în fața instanței de contencios fiscal, să fie supuse unui control judiciar exhaustiv, de plină jurisdicție”, a completat specialistul.
Însă ar trebui să ne așteptăm și la modificări legislative în urma deciziei date de Înalta Curte? Teoretic, nu. Decizia în sine este de ajuns pentru a clarifica lucrurile și a asigura o practică unitară a instanțelor de acum în colo.
„Considerăm că decizia ICCJ va contribui la consolidarea unei practici unitare la nivelul instanțelor de contencios fiscal, protejând contribuabilii de eventuale dileme de interpretare și de aplicare în paralel a textelor de lege din Codul de procedură fiscală și Legea nr. 554/2004, fiind, în sine, suficientă pentru acest deziderat. Aceasta cu atât mai mult cu cât legiuitorul stabilește caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al ICCJ, dezlegarea dată problemelor de drept fiind obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării deciziei”, a opinat Tatiana Milu, Associate la Reff & Asociații | Deloitte Legal.
Sfaturi pentru cine ajunge în situații similare
Având în vedere cele de mai sus, specialiștii punctează că firmele n-ar trebui să considere că pot contesta obligații fiscale noi sau alte sume ori acte fiscale care n-au fost contestate în faza administrativă. Invocarea de motive noi de nelegalitate trebuie să se rezume strict la actele fiscale contestate în procedura administrativă.
„Fie că vorbim de contribuabili persoane juridice sau fizice, aceștia trebuie să manifeste diligență procesuală cu prilejul invocării unor astfel de motive noi de nelegalitate în fața instanței de contencios fiscal. (...) În acest context, motivele noi de nelegalitate urmează a fi evaluate de către instanța de judecată sesizată cu soluționarea în fond a litigiului, pentru a aprecia dacă se încadrează în conținutul raportului juridic care a făcut obiectul controlului de legalitate sau, dimpotrivă, dacă depășesc limitele controlului generat de contestația fiscală, cu consecințele legale corespunzătoare - sancțiunea inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii administrative prealabile.
Prin urmare, contribuabilii trebuie să fie atenți să se rezume la invocarea acelor motive noi de nelegalitate care se încadrează efectiv în conținutul raportului juridic supus controlului de legalitate prin contestația fiscală, adică să fie legate direct de obligațiile fiscale sau alte sume contestate în cadrul procedurii administrative prealabile”, a precizat Tatiana Milu.
Ideea este scoasă în evidență chiar în cadrul Deciziei ICCJ 20/2023: „Desigur, nu se pune în discuţie că reclamantul ar putea contesta obligaţii fiscale noi sau alte sume ori acte administrative fiscale care nu au făcut obiectul contestaţiei administrative, fiind de esenţa procedurii administrative fiscale ca natura şi întinderea obligaţiilor fiscale să fie supuse mai întâi controlului intern de legalitate al organelor fiscale, ci dacă acesta poate invoca motive de nelegalitate şi/sau netemeinicie noi. Revine instanţei de judecată sesizate cu fondul litigiului să aprecieze dacă motivele invocate pentru prima dată în faţa instanţei de judecată se situează în conţinutul raportului juridic ce a făcut obiectul controlului de legalitate sau, dimpotrivă, excedează limitelor controlului generat de contestaţia fiscală, cu consecinţele legale fireşti.”
De asemenea, contribuabilii n-ar trebui să „păstreze în rezervă” anumite motive de nelegalitate, dacă consideră că sunt șanse mari ca speța să ajungă în fața instanței, ca să le prezinte atunci pentru prima oară. Toate argumentele relevante trebuie prezentate încă din faza de contestație fiscală, pentru a maximiza șansele de succes.
„Prezentarea tuturor argumentelor relevante încă din faza de contestație fiscală poate contribui la clarificarea situației de fapt fiscale și stabilirea tratamentului fiscal legal și corect încă din etapa administrativă prealabilă, permițând, astfel, organului de soluționare a contestației să ia în considerare toate elementele semnificative ce pot conduce la soluționarea judicioasă a contestației, în mod ideal, fără a mai ajunge în faza judiciară. De asemenea, de principiu, prezentarea completă a argumentelor prin contestația fiscală ar putea conduce la evitarea unor soluții cronofage de desființare a actului administrativ atacat și de refacere a inspecției fiscale, pe motiv că nu s-a putut stabili situația de fapt în cauză.
Apreciem astfel că rațiunea deciziei ICCJ nu a fost aceea de a prilejui «păstrarea în rezervă» a anumitor argumente pentru faza judiciară, ci, mai degrabă, de a proteja contribuabilul de realitatea practică și, deseori, inechitabilă conform căreia cei care contestă nu pot anticipa de fiecare dată, în mod obiectiv, încă de la momentul incipient al formulării contestației fiscale, toate argumentele juridice a căror invocare a devenit necesară ulterior, fie pe parcursul soluţionării contestaţiei administrativ-fiscale, fie în urma acestui demers, ce se concretizează prin emiterea deciziei ce va fi atacată în viitor în fața instanței de contencios fiscal. Așadar, eventuala decizie a contribuabilului de a păstra anumite argumente pentru a fi invocate direct în faza de contestare în instanță trebuie luată cu prudență și ținând cont de eventualele riscuri procedurale asociate”, a subliniat Ștefan Mihărtescu.
eugen82