avocatnet.ro 
„Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege”, prevede Codul muncii, iar astfel de cazuri sunt reținerile pentru impozitele și taxele datorate statului, reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului și popririle pentru datoriile angajatului către diverse persoane fizice sau juridice. De altfel, în Codul muncii se specifică nu doar această limitare cu privire la reținerile salariale - nu reținem diverse sume de bani din salariul angajatului, dacă nu avem ca fundament o situație prevăzută de lege și doar dacă respectăm condițiile trasate de aceasta - , ci se specifică și cum se procedează, de exemplu, în cazul reținerilor pentru daune sau când trebuie operate mai multe rețineri simultan, cam care e minimul cu care angajatul trebuie să rămână în mână la final de lună ș.a. aspecte.
Pe lângă „cazurile și condițiile prevăzute de lege”, se practică și alte tipuri de rețineri: reținerile pe baza deciziilor de imputare, care nici măcar nu sunt permise de lege (detalii, aici), reținerile la finalul raporturilor de muncă, atunci când angajatorii se trezesc că au sume de bani de recuperat de la angajați și cel mai la îndemână și mai sigur mod e să le taie din ultimul salariu (un exemplu, aici), rețineri pentru echipamentele pe care angajații nu le-au mai predat, deși trebuia să facă asta, plus diverse alte sume de bani pe care angajatorii le rețin în mod nepermis de lege (indemnizații de medical neplătite, de exemplu).
Un exemplu de rețineri salariale care se practică și care, de fapt, n-ar trebui să opereze ca atare sunt ratele din creditele acordate angajaților. Înțelegerea pentru acordarea împrumutului se execută de bunăvoie, ceea ce înseamnă că angajatul, odată ce-și încasează salariul, poate merge la departamentul financiar-contabil să returneze suma de bani, conform înțelegerii. Deși, pragmatic, pare că e același rezultat, dar executat pe o cale mai lungă și mai anevoioasă, angajatorul nu are temei să rețină acea sumă de bani, chiar dacă îi este datorată, din salariul angajatului. De ce? Nu regăsim nicăieri în lege un temei pentru asta. În cazul în care angajatul nu vrea să mai dea banii înapoi, pleacă din companie ș.a.m.d., angajatorul trebuie să se ducă în fața instanței pentru a obține o hotărâre contra angajatului său.
În mod particular, împrumuturile acordate angajaților nu sunt interzise de lege, iar practica arată că unii angajatori sunt mai mult decât deschiși la acordarea de împrumuturi către angajații lor - desigur, merită amintit că dacă o companie face asta în mod uzual și mai are și o politică internă în acest sens, care, practic, stă dovadă a caracterului uzual, se poate „declanșa” aplicarea unor norme specifice instituțiilor de creditare. Ca atare, cuvântul-cheie în descrierea acestor practici ar trebui să fie „ocazional”.
Mugureatz1