Freelancer vs. salariat: Nu există întotdeauna o opțiune reală între cele două și confuzia îi vulnerabilizează adesea și pe angajator, și pe lucrător

Există o tendință clară, de mulți ani, de orientare către încadrarea ca independent și colaborarea pe contracte de prestări servicii în detrimentul calității de salariat, motivul fiind întotdeauna legat de gradul ridicat de fiscalizare în cazul veniturilor salariale (iată aici o comparație între România și alte state membre pe tema taxării salariilor).

Când Guvernul și-a anunțat intenția clară de a nu mai aplica tuturor IT-iștilor scutirea de impozit - sau, mai corect, de a nu o mai aplica tuturor veniturilor acestor lucrători - în piață a apărut iarăși discuția despre migrarea către PFA și SRL. În cazul de față, date fiind și modificările pe zona PFA-urilor, de exemplu, decizia de a migra către activitatea independentă ar trebui foarte bine analizată pentru că s-ar putea să nu fie mai avantajoasă această alegere, așa cum explica recent unul dintre specialiștii PwC România, în acest articol. Celălalt motiv și cel care, de fapt, nu se schimbă niciodată, e legat de cum se uită autoritățile la această migrare către activitatea independentă. 

Codul fiscal impune îndeplinirea a cel puțin patru din șapte condiții pentru ca activitatea să fie considerată independentă, printre care libertatea de a alege locul și modul de desfășurare a activității și posibilitatea de a lucra pentru mai mulți clienți.

Când inspectorul vede că „independentul” este tratat în firmă precum ceilalți angajați, reîncadrarea la loc în activitate dependentă se face foarte ușor. Problema nu este doar de ordin fiscal - inspectorii de muncă vor fi la fel de deranjați de lipsa contractului de muncă acolo unde lucrătorul este, esențialmente, tratat ca un salariat. De ce? Pentru că se poate considera că angajatorul e cel care a dorit neîncheierea unui contract de muncă tocmai pentru a nu-i oferi angajatului drepturile pe care Codul muncii îl obligă să i le ofere, precum și nenumărate alte acte normative cu incidență în relațiile de muncă. 

Independentul cere permisiune pentru concediu, ocupă loc în organigramă, merge la formare profesională, în teambuilding și semnează regulamentul intern

Situația de fapt, raportul dintre companie și independentul cu care a contractat sunt cele care trădează foarte ușor încercarea de a încălca legea, atât fiscală, cât și de dreptul muncii. De altfel, nu de puține ori cei care colaborează cu o singură companie pe bază de PFA sau SRL pun întrebări ce denotă clar confuzia cu privire la drepturile pe care le au în companie și, mai exact, confuzia cu calitatea de salariat. Un atare lucrător întreba recent cum poate să ceară recompensarea zilelor de concediu neluate, deși se califica din start ca PFA - un PFA nu are dreptul la concediu, ci își oferă singur concediu pentru că, nu-i așa, e propriul său șef. În mod normal, un lucrător independent nu cere permisiune clientului să plece în vacanță și nici să meargă în pauza de masă. 

Independentului nu i se aplică Codul muncii și niciunul dintre drepturile prevăzute de lege pentru angajați, ci doar contractul încheiat cu compania pentru care s-a obligat să presteze.

Așa cum explicau pentru avocatnet.ro acum ceva vreme mai mulți consultanți (materialele, aici și aici), există nenumărate elemente care trădează existența, de fapt, a unui raport de muncă mascat din pure considerente fiscale:

• de ce este un lucrător independent pe un post trecut în organigramă?
• de ce cere permisiune companiei pentru concediu, pauză de masă sau se regăsește în graficele de lucru?
• de ce clientul apare pe pontaje în fiecare zi în același interval orar cu angajați ai companiei?
• de ce merge în teambuilding cu ceilalți, de ce beneficiază cu toți ceilalți de formare profesională și de ce primește bonusuri la final de an?
• de ce lucrătorul nu mai are și alți clienți?

La toate astea se adaugă, de la caz la caz, eventualul istoric salarial dintre companie și cel care pretinde că este esențialmente freelancer acum. 

În final, vorbim despre riscul de reîncadrare a raportului dintre cele două părți, de reîncadrare a activității independente în dependentă - angajatorul se trezește, dintr-o dată, în situația de a se fi folosit de muncă nedeclarată, precum și de a avea de plătit toate taxele salariale din urmă, însoțite de dobânzi și penalități.