avocatnet.ro 
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât și pentru femei, conform noii Legi a pensiilor (Legea nr. 360/2023, acum integral aplicabilă, de la 1 septembrie. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în această nouă lege.
Nu toți cei care ajung la vârsta de pensionare vor să iasă din activitate, însă - pentru asta, noua lege a pensiilor stabilește dreptul de a opta între acordarea pensiei pentru limită de vârstă și continuarea activității, cu acordul anual al angajatorului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani. Noul drept este valabil însă chiar de la 1 ianuarie, fiind una dintre puținele prevederi din Legea 360 care s-a aplicat mai devreme de termenul general de intrare în vigoare, adică 1 septembrie.
Prin comparație, vechea lege a pensiilor (nr. 263/2010) prevedea o diferențiere între vârsta standard de pensionare a femeilor și cea a bărbaților - 63 pentru femei și 65 pentru bărbați, cu precizarea că la femei creșterea eșalonată a vârstei standard nu a dus încă la pragul din lege de 63 de ani. În vechea lege nu aveam precizate, însă, aspecte ce țin de continuarea activității după momentul când vine decizia de pensionare. Dar avem, în Codul muncii, două rânduri de prevederi foarte importante:
- „Contractul individual de muncă existent încetează de drept (...) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepţional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani”, scrie în cod, tot acolo unde scrie și că angajatorul nu poate îngrădi sau limita dreptul salariatei de a continua activitatea în aceste condiții. Din rațiuni de nediscriminare, întrucât vârsta de pensionare a femeilor a fost până acum inferior stabilită celei pentru bărbați, textul din Codul muncii prevede acum obligația angajatorului de a îngădui angajatei să continue activitatea, dacă optează în acest sens, până la 65 de ani (vârsta standard de pensionare actuală la bărbați și care, de altfel, e păstrată și în noua lege a pensiilor, dar pentru ambele sexe).
- În Codul muncii scrie că, „pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menţinut în aceeaşi funcţie maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului individual de muncă”, prevedere care le profită atât femeilor, cât și bărbaților, din rațiuni de nediscriminare.
Această din urmă prevedere din Codul muncii stabilește posibilitatea de a cere continuarea activității, peste vârsta standard de pensionare, încă cel mult trei ani, cu prelungiri anuale - nici aici angajatorul nu e obligat să accepte continuarea activității după 65 de ani, întrucât verbul folosit e „poate” („fi menținut în aceeași funcție”). Angajatorul e obligat doar să permită salariatei să continue activitatea până la 65 de ani.
Art. 56 alin. (4) din Codul muncii, citat mai sus, nu mai este în linie cu noile prevederi din noua lege a pensiilor, întrucât acesta prevede posibilitatea de a cere continuarea activității până la 70 de ani, în timp ce Codul permite doar până la cel mult 68 de ani. Noua lege a pensiilor, practic, este mai avantajoasă pentru angajații care nu doresc să iasă din activitate atunci când au dreptul la pensie. Dar rămâne valabilă ideea că angajatorul trebuie să fie de acord cu continuarea activității după 65 de ani.
În schimb, dreptul angajatei de la art. 56 (1) lit.c) din Codul muncii, de a continua activitatea până la 65 de ani, rămâne de actualitate, chiar și în contextul noii legi a pensiilor.
Angela Cerdeanu 
veronicam