Tot ca o regulă generală, luând în considerare reglementările art. 77 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de cel mult 45 de zile de la înregistrare.
Astfel, la calculul termenului de soluționare a unei cereri depuse de un contribuabil, trebuie avute în vedere și prevederile art. 2.553 și art. 2.554 din Codul civil, coroborate cu dispozițiile art. 181 din Codul de procedură civilă.
Codul civil:
Codul de procedură civilă:
„Art. 181. - (1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...)
„Art. 182. - (1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
În situația în care, pentru soluţionarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de cel mult 45 de zile se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării probei şi data obţinerii acesteia, dar nu mai mult de:
- două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul solicitant;
- trei luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi sau instituţii publice ori de la terţe persoane din România;
- șase luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi fiscale din alte state, potrivit legii.
Un alt aspect relevant în ceea ce privește calculul termenului de soluționare a cererilor depuse de contribuabili constă în faptul că, în ipoteza în care, pe baza analizei de risc, soluționarea cererii necesită efectuarea inspecției fiscale, termenul de soluționare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea acesteia. Astfel, în acest caz contribuabilul este notificat cu privire la termenul de soluționare aplicabil în termen de cinci zile de la finalizarea analizei de risc.
Totodată, ținând seama de dispozițiile art. 78 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, un aspect important este acela că termenele prevăzute de lege, pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.