Pot fi obligat să preiau în gestiune anumite bunuri ale unității în care lucrez?

Avem în vedere, mai exact, Legea 22/1969 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/2009, ambele acte normative fiind în vigoare acum, dar suficient de îndepărtate de realitățile din prezent pentru a le mai considera și pe deplin aplicabile vremurilor noastre. 

O situație prezentată pe forumul avocatnet.ro ne-a readus în atenție aceste acte normative, însă chiar dacă sunt cam „prăfuite”, coroborând dispozițiile lor cu cele specifice relației de muncă, din Codul muncii, putem analiza situația în mod corespunzător:

Primul impuls este să ne întrebăm ce treabă au anumite funcții/ocupații/meserii cu obiectele de inventar ale angajatorului, în special cele pe care le utilizează, în mod firesc, mai multe persoane.

O primă precizare o avem în cadrul art. 9 din Legea 22/1969 (ultima formă din 1994) – „Conducătorii agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice, angajații cu atribuții de control financiar, precum și contabilii, cu excepția acelora care sunt încadrați în unități mici determinate de ministere și celelalte organe centrale, nu pot face operații de primire, păstrare și eliberare de bunuri.”

Practic, legiuitorul a stabilit, în primul rând, cine nu poate primi, păstra și elibera bunuri, respectiv conducătorul unității și cei care au atribuții de control financiar și contabilii unității.

În același timp, pct. 2 alin (4) din Ordinul MFP 2861/2009 stabilește că „Toate elementele de natura activelor trebuie să fie date în răspundere gestionară sau în folosință, după caz, salariaților ori administratorilor entității”.

O primă neclaritate apare încă din primul articol al Legii 22/1969, fiind precizat faptul că gestionarul este acel angajat al persoanei juridice care are „ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a acesteia”, deci vorbim despre specificul activității pentru care s-a încheiat contractul de muncă.

O analiză a Ordinului ministrului muncii 1832/2011 (Clasificarea ocupațiilor din România) indică trei ocupații care vizează gestionarii, respectiv gestionar depozit, operator gestionar loto și gestionar custode sală, aceasta fiind chiar consecința directă a nerespectării normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, ca să avem într-adevăr definiția și răspunderea corespunzătoare pentru un salariat care primește în gestiune elemente de natura activelor, aceasta trebuie să fie activitatea lor principală, nu complementară și/sau auxiliară.

În același timp, chiar și în situația în care s-ar aprecia că aceste neclarități legislative nu ar putea afecta buna desfășurare a activității și astfel se ajunge la situația în care un angajat/salariat este desemnat de către conducerea unității pentru a prelua în gestiune anumite bunuri, obligația de a constitui garanții există numai în cazul în care respectivele bunuri nu sunt încredințate pentru a fi utilizate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, conform art. 10 din Legea 22/1969.

Cu alte cuvinte, chiar dacă s-ar extinde, în condițiile art. 10 din Legea 22/1969, obligația de a constitui garanții și asupra altor categorii de salariați, acestea ar putea viza alte bunuri, nu cele utilizate, potrivit felului muncii din CIM, pentru îndeplinirea acelor atribuții specifice.

Condițiile constituirii de garanții

Ajungem astfel și la modul în care se pot constitui aceste garanții, iar dispozițiile legale prevăd regulile clare, prima fiind existența unui contract încheiat în scris în care vor precizate clar toate aspectele prevăzute de lege.

• Garanția va fi de cel puțin un salariu și cel mult 3 salarii, fără a depăși valoarea bunurilor încredințate
• Garanția în numerar se retine în rate lunare de 1/10 din salariul tarifar lunar, până la atingerea plafonului maxim de 3 salarii
• Garanția în numerar va fi depusă de către agenții economici, autoritățile și instituțiile publice la Casa de Economii și Consemnațiuni (în prezent tot instituție bancară) sau la bănci, într-un cont special al agentului economic și ar trebui înscrise într-un „carnet de consemnare” pe  numele gestionarului
• Pentru garanția depusă se acordă o dobândă anuală, stabilită de depozitarul garanției, care nu poate fi mai mică decât dobânda acordată pentru depozitele la termen pe un an
• Garanția în numerar și dobânda aferentă pot fi ridicate de către gestionarul titular al carnetului de consemnare la încetarea contractului sau de muncă sau la trecerea într-o funcție pentru care nu se cere garanție

Garanțiile vor fi recalculate periodic în funcție de schimbările intervenite în salariul tarifar al gestionarului, precum și în specificul și valoarea bunurilor gestionate, procedându-se la modificarea corespunzătoare a contractului de garanție. 

Baza acestor aspecte o reprezintă chiar contractul, iar în lipsa acestuia se poate aprecia că orice reținere cu titlu de garanție este efectuată în afara cadrului legal.

În același timp, preluarea sau, după caz, predarea gestiunii (activelor aflate pe inventarul unui salariat) se realizează potrivit Ordinului 2861/2009, fiind obligatorie și inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, fiind obligatorie și existența unui registru-inventar.

În vederea efectuării inventarierii, administratorul, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării entității aprobă proceduri scrise, adaptate specificului activității, pe care le transmit comisiilor de inventariere numite prin decizie scrisă.

Pe toată perioada efectuării inventarierii, gestionarul sau salariatul care a fost desemnat de către conducerea unității și a încheiat astfel contractul de gestiune va participa la această operațiune, iar la final va consemna acest aspect, având și dreptul de a face mențiuni cu privire la modul de efectuare a inventarierii.

Aici remarcăm faptul că toată această perioadă reprezintă timp de muncă și operațiunile se fac în timpul programului de muncă stabilit în contract.

De asemenea, salariații care se află în astfel de situații trebuie să fie informați cu privire la dispozițiile legale incidente și să cunoască atât procedura specifică, cât și drepturile și obligațiile legale, pentru a preveni orice prejudiciu generat de necunoașterea legii.

Faptul că un salariat primește în gestiune anumite bunuri nu înlătură răspunderea patrimonială a altui salariat care, din vina și în legătură cu munca sa produce un prejudiciu, în acest caz fiind incidente dispozițiile Codului muncii cu privire la răspunderea patrimonială.

Pentru a fi evitate confuziile sau interpretările eronate, actele normative incidente ar trebui să treacă printr-un amplu proces de actualizare, însă inițiativele sunt blocate în Parlament de foarte mult timp.