Inițiatorii propunerii legislative în discuție propun ca aceasta să modifice tocmai Codul muncii, precum și Legea societăților. Astfel, în Codul muncii ar urma să apară un capitol nou, dedicat contractului de mandat, cu toate că mandatul are deja o reglementare - în Codul civil.
"Art 1101 (1) Contractul de mandat este contractul în temeiul căruia o persoană desfăşoară activităţi profesionale, în schimbul unei remuneraţii.
(2) Remuneraţia obţinută în temeiul unui contract de mandat este asimilată din punct de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează potrivit art. 76 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal.
(3) Munca prestată în temeiul contractului de mandat constituie vechime în muncă.
(4) Prin derogare de la art. 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, remuneraţia directorilor obţinută în temeiul contractului de mandat este asimilată salariului, din punctul de vedere al obligaţiilor decurgând pentru director şi societate din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi din legislaţia privind asigurările de sănătate”, este articolul pe care inițiatorii îl vor introdus în Codul muncii. Mai mult, aceștia propun adoptarea de urgență a acestei propuneri.
Nu doar alegerea Codului muncii pentru această reglementare e cel puțin curioasă, ci și introducerea în Cod inclusiv a unei reglementări fiscale. Trecând peste intenția inițiatorilor, modul de „ambalare” al acestei propuneri de reglementare este unul nepotrivit. Din punct de vedere fiscal, remunerația directorilor în baza contractului de mandat este oricum tratată similar veniturilor din salarii. Totodată, dat fiind că din septembrie vom avea integral în vigoare o nouă lege a pensiilor, trimiterea la legea care mai produce doar câteva luni efecte nu este ideală și este curios, ca tehnică legislativă, de ce ar trebui să existe în Codul muncii o prevedere prin care se derogă expres de la legea pensiilor, oricare ar fi aceea.
Pe lângă Codul muncii, inițiatorii vor să introducă aceeași prevedere care recunoaște vechimea în muncă și în Legea societăților.
„(21) Directorii care desfăşoară o activitate pe baza unui contract de mandat încheiat potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi
completările ulterioară, sunt asimilate salariaţilor şi/sau lucrătorilor în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioară.
(22) Munca prestată în temeiul unui contract de mandat constituie vechime în muncă”, prevede, mai exact, propunerea.
Conform reglementărilor actuale, mai precis HG nr. 905/2017, doar angajații sunt raportați în Revisal, excluzându-se astfel persoanele care lucrează pe baza unui contract de mandat. Acest lucru înseamnă că, în prezent, activitatea executată sub această formă contractuală nu este considerată vechime în muncă și, prin urmare, nu este înregistrată în Revisal, arată inițiatorii în expunerea de motive.
Mai departe, arată ei, Legea nr. 210/1999, care reglementează concediul paternal, extinde definiția lucrătorului pentru a include directorii ce activează în baza contractelor de mandat. Această lege recunoaște perioada concediului paternal ca fiind vechime în muncă și în specialitate, o prevedere care ar putea sugera că și activitatea desfășurată sub egida contractelor de mandat ar trebui să fie considerată la fel. Această discrepanță legislativă ridică întrebări legate de echitate și de consecvența aplicării legilor. Dacă directorii cu contract de mandat beneficiază de concediu paternal care este considerat vechime în muncă și în specialitate, de ce activitatea lor obișnuită nu este tratată similar și în alte reglementări?
Un argument solid pentru recunoașterea activității desfășurate în baza unui contract de mandat ca vechime în muncă sau specialitate ar fi acela că neglijarea acesteia ar putea discrimina și dezavantaja persoanele care au ocupat funcții de director pentru ani de zile sub acest regim contractual. Acești directori, după cum subliniază textul expunerii de motive, contribuie la sistemul de pensii, asigurări de sănătate și plătesc impozit pe venit, desfășurând o activitate concretă în beneficiul organizației.
Un beneficiar major în cazul în care activitatea directorilor cu contract de mandat ar fi recunoscută ca vechime în muncă ar fi chiar statul. Acesta, spun inițiatorii, ar putea atrage și valorifica experiența persoanelor care au lucrat în cadrul sistemului public sau privat, având în vedere că vechimea în muncă este o condiție esențială pentru angajarea în sectorul public.
Prin urmare, se impune o reconsiderare a modului în care contractele de mandat sunt tratate din perspectiva vechimii în muncă, pentru a asigura un cadru echitabil și consistent pentru toți profesioniștii din piața muncii.
Atenție! Prevederile propunerii legislative NU se aplică momentan, aceasta trebuind discutată și supusă la vot, în această formă sau cu eventuale amendamente, în Parlament. Dacă este adoptată, propunerea merge apoi la președintele statului pentru a fi aprobată prin decret, legea urmând să intre în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial.