Chiar dacă a avea un scris ilizibil sau mai puțin lizibil poate fi un dezavantaj în anumite situații, nu s-ar putea aprecia că ar constitui și abatere disciplinară, pentru că lipsește cel puțin un element constitutiv din lista celor trei, respectiv vinovăția salariatului.
Deși în sistemul public, de ani buni, se urmărește (fără prea mult succes) digitalizarea și simplificarea prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, într-o unitate de învățământ o persoană este amenințată cu cercetarea disciplinară pentru că scrie ilizibil:
„O colegă, profesor în preuniversitar, secretar C.A., este acuzată că nu are un scris lizibil și este chemată în comisia de disciplină. Pe ce articole ar putea să-și susțină cauza, având în vedere că așa este scrisul ei, nu a scris cu intenție astfel.” |
Glumind, dacă scrisul ilizibil ar fi considerat abatere disciplinară, probabil că deficitul de medici ar atinge cote alarmante, iar cei care nu au o astfel de abilitate, oricare ar fi domeniul de activitate, nu ar putea depăși condiția de șomer.
Un prim aspect asupra căruia ne oprim în analiză este chiar domeniul de activitate -- învățământ --, iar legat de acest domeniu ne amintim de cazurile în care tehnologia „zace” de ani buni prin unele instituții, chestiuni prezentate și în spațiul public.
Pe lângă acest aspect, ne imaginăm că un proces-verbal al unei ședințe de CA din cadrul unei școli nu va rămâne exclusiv în formatul clasic (scris de mână pe o hârtie), ci va fi ulterior tehnoredactat. Asta dacă nu cumva am greșit anul sau chiar secolul în care ne aflăm.
Nu, nu aruncăm hârtia pentru a utiliza exclusiv variantele electronice, însă nici nu ne putem imagina că, în mod intenționat, vom utiliza exclusiv formula clasică pentru a consuma ulterior cam același timp cu tehnoredactarea.
Înainte de a trece la variantele pe care le putem utiliza pentru a elimina orice dezavantaj pe care o persoană care nu are un scris impecabil l-ar avea, trebuie să analizăm în ce măsură o astfel de situație ar reprezenta un motiv de cercetare disciplinară.
Abaterea disciplinară reprezintă o faptă în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin care au fost încălcate normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Observăm că, pe lângă elementul „vinovăție”, orice clauză contractuală, normă din cadrul regulamentului intern sau ordin ori dispoziție a conducătorilor ierarhici trebuie să respecte cadrul legal.
De altfel, deși pentru învățământul preuniversitar avem și o lege specială (198/2023), regulile sunt similare cu cele stabilite de Codul muncii, iar comisia de cercetare disciplinară trebuie să stabilească urmările, împrejurările în care au fost săvârșite faptele imputate, existența sau inexistența vinovăției, precum și orice alte date concludente, persoana cercetată având dreptul de a se apăra, inclusiv de a fi asistată de către un consultant extern specializat în relații de muncă ori de către un reprezentant al organizației sindicale.
Chiar dacă inexistența vinovăției este un argument suficient pentru a se stabili că persoana respectivă nu a săvârșit nicio abatere disciplinară, în categoria acelor „alte date concludente” vor fi avute în vedere și aspectele care țin de modul în care angajatorul a pus la dispoziția salariaților săi mijloacele necesare desfășurării activității, respectiv tehnologia necesară.
În final trebuie să ne concentrăm și pe evoluția relațiilor de muncă, în special în domeniul educației, iar tehnoredactarea unui document nu mai intră de mult în categoria competențelor digitale avansate.
Concluzionând, nu excludem situațiile în care, în mod arbitrar, conducătorul unei instituții (sau orice alt angajator, în sens larg) ar lua decizia cercetării disciplinare în cazul unui salariat care scrie ilizibil, însă salariatul respectiv are dreptul (și trebuie) să-și exercite în mod corespunzător drepturile, având chiar posibilitatea de a reclama o posibilă situație de discriminare sau chiar hărțuire morală la locul de muncă.
În același timp, o serie de aplicații pot compensa dezavantajul scrisului ilizibil, în special în domeniul educației.
Oricât am discuta despre litera legii, practica ne oferă tot timpul exemple de situații la limita sa. În scopul de a înțelege cât mai bine cum se aplică legea în situații concrete, ne-am propus să plecăm de la poveștile oamenilor. Dacă vrei să ne povestești despre ce se petrece la locul de muncă ori cu angajații tăi, ne poți scrie la adresa realitati_hr@avocatnet.ro și împreună cu specialiști vom încerca să oferim o perspectivă juridică asupra situației respective. |