Organizarea defectuoasă a muncii sau despre cum în unele unități, în weekend, timpul se dilată

Organizarea muncii este, în principal, în sarcina angajatorului, însă nici Codul muncii, nici întregul ansamblu normativ care reglementează relațiile de muncă nu se referă la un drept absolut sau care ar putea fi exercitat depășind cadrul legal în privința aceasta. Unele aspecte care țin de repartizarea timpului de muncă sunt fie reglementate concret, fie vor fi stabilite cu respectarea principiilor de bază - buna-credință, consultarea, informarea și consensualitatea.

Nu poate fi negat dreptul angajatorului de a stabili programul de muncă și repartizarea acestuia, în special atunci când aceste aspecte au făcut obiectul informării prealabile semnării contractului de muncă și sunt prevăzute corespunzător în contract, însă ne atrage atenția faptul că în aceste cazuri (asistența medicală de urgență) o organizare deficitară poate afecta nu numai salariații, ci și populația.

Chiar dacă, raportându-ne la specificul activității, presupunem că nu pot fi anticipate cu precizie cazurile care necesită asistență medicală de urgență, pe baza datelor existente fiecare unitate medicală trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura buna desfășurare a activității în regim de permanență, astfel încât persoanele care solicită asistență medicală să nu fie prejudiciate.

Cadrul legal care limitează sau impune anumite restricții cu privire la modul de repartizare a timpului de muncă pentru salariații săi are la bază, în mod direct, numărul de ore, iar în mod indirect sarcinile pe care aceștia le au de îndeplinit în acel interval.

Cu alte cuvinte, dacă ne-am imagina o activitate constantă, ea fiind îndeplinită corespunzător de trei salariați în anumite zile, în mod evident doi salariați nu ar putea îndeplini tot atâtea sarcini în același interval de timp, ci vor fi obligați să presteze cu 50% mai mult sau o treime din activitate nu va putea fi asigurată.

În funcție de specificul activității, adică de volumul de muncă, dacă în weekend vom avea doi salariați care ar trebui să îndeplinească tot atâtea sarcini (sau chiar mai multe) pe care le îndeplineau în cursul săptămânii trei angajați, avem o suprasolicitare a acestora sau, după caz, un timp de așteptare suplimentar pentru pacienți, ceea ce reprezintă, în ambele situații, o încălcare a dispozițiilor legale.

Mai în glumă, dar mai ales în serios, putem face un calcul simplu, de exemplu:

• dacă trei registratori de urgență înregistrează datele pentru 12 pacienți într-o oră, în cât timp vor înregistra doi registratori același număr de pacienți?

Putem include în acest calcul și alte variabile, cum ar fi pauza de masă și alte pauze specifice prevăzute pentru asigurarea securității și sănătății muncă.

În privința asistenței sanitare avem în vedere atât salariații care sunt astfel prejudiciați, cât și pacienții care nu pot beneficia de servicii medicale adecvate într-o perioadă optimă de timp.

În cazul salariaților, deși vorbim, totuși, despre sistemul sanitar, aspectele care intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă (stresul și epuizarea fizică) sunt ignorate sau, mai grav, nici măcar nu sunt cunoscute.