Legea privind securitatea generalã a produselor

Aceasta lege are ca scop asigurarea consumatorilor cã produsele puse pe piaþã sunt sigure ºi se aplicã pentru toate produsele identificate de lege numai în situaþia în care nu existã prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaºi obiectiv cu acest act normativ.

Legea introduce conceptul de "produs sigur", ca fiind orice produs care, în condiþii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de duratã ºi, dupã caz, de punere în funcþiune, de instalare ºi de necesitãþi de întreþinere, nu prezintã nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului ºi considerate ca acceptabile ºi corespunzãtoare unui nivel ridicat de protecþie a sãnãtãþii ºi securitãþii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compoziþia, ambalarea, condiþiile de asamblare ºi, dupã caz, de montaj ºi de întreþinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreunã cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilã;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizãri ºi instrucþiuni pentru utilizarea ºi distrugerea lui, precum ºi orice altã indicaþie sau informaþie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizãrii produsului, în particular copiii ºi persoanele în vârstã.

Legea obliga distribuitorii si producatorii sa acþioneze cu atenþia cuvenitã pentru a contribui la respectarea cerinþelor de securitate aplicabile.

Incalcarea legii poate sa aduca sanctiuni cu amenda de la 2 la 100 de milioane de lei.

Pentru cei interesati de textul acestei legi, Avocatnet.ro va pune mai jos la dispozitie textul integral.

Lege nr. 245 din 09/06/2004, privind securitatea generalã a produselor
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 565 din 25/06/2004

CAPITOLUL I
Domeniu de aplicare ºi definiþii

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop asigurarea consumatorilor cã produsele puse pe piaþã sunt sigure ºi se aplicã pentru toate produsele definite la art. 2 lit. a) numai în situaþia în care nu existã prevederi legale specifice de securitate a produselor respective, care au acelaºi obiectiv cu acest act normativ.
(2) În cazul în care unele produse au reglementãri specifice de securitate, prezenta lege se aplicã numai pentru aspectele ºi riscurile sau categoriile de riscuri care nu sunt prevãzute de aceste reglementãri, dupã cum urmeazã:
a) art. 2 lit. b) ºi c) ºi art. 3 nu se aplicã acestor produse în privinþa riscurilor sau categoriilor de riscuri prevãzute de reglementãrile specifice;
b) art. 4-16 se aplicã în orice situaþie, cu excepþia cazurilor în care existã reglementãri specifice privind aspectele care intrã sub incidenþa acestor dispoziþii.

Art. 2. - În sensul prezentei legi, urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) produs - orice bun material cunoscut sub denumirea de produs, care, inclusiv în cadrul unei prestãri de servicii, este destinat consumatorilor sau este posibil, în condiþii previzibile, sã fie utilizat de consumatori chiar dacã nu le este destinat ºi care este furnizat sau pus la dispoziþie în cadrul unei activitãþi comerciale cu titlu oneros sau gratuit, fie cã este în stare nouã, folosit sau recondiþionat. Se excepteazã de la aplicarea prezentei legi produsele de ocazie care sunt furnizate ca antichitãþi sau ca produse care trebuie sã fie reparate ori recondiþionate înainte de utilizarea lor, numai în cazul în care furnizorul informeazã în mod clar persoana cãreia îi furnizeazã produsul despre necesitatea acestei reparaþii sau recondiþionãri;
b) produs sigur - orice produs care, în condiþii normale sau rezonabil previzibile de utilizare, inclusiv de duratã ºi, dupã caz, de punere în funcþiune, de instalare ºi de necesitãþi de întreþinere, nu prezintã nici un risc sau numai riscuri minime compatibile cu utilizarea produsului ºi considerate ca acceptabile ºi corespunzãtoare unui nivel ridicat de protecþie a sãnãtãþii ºi securitãþii consumatorilor, luându-se în considerare în special:
1. caracteristicile produsului, în principal compoziþia, ambalarea, condiþiile de asamblare ºi, dupã caz, de montaj ºi de întreþinere;
2. efectul asupra altor produse, în cazul în care utilizarea lui împreunã cu alte produse poate fi în mod rezonabil previzibilã;
3. prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizãri ºi instrucþiuni pentru utilizarea ºi distrugerea lui, precum ºi orice altã indicaþie sau informaþie referitoare la produs;
4. categoriile de consumatori expuse riscului în cazul utilizãrii produsului, în particular copiii ºi persoanele în vârstã.
Posibilitatea obþinerii unor niveluri superioare de securitate sau de disponibilitate a altor produse prezentând un grad de risc mai scãzut nu trebuie sã constituie un motiv suficient pentru considerarea unui produs ca fiind periculos;
c) produs periculos - orice produs care nu îndeplineºte prevederile de la definiþia "produsului sigur" de la lit. b);
d) risc grav - orice risc semnificativ, care necesitã o intervenþie rapidã din partea autoritãþilor publice, inclusiv riscurile ale cãror efecte nu sunt imediate;
e) producãtor:
1. fabricantul produsului, în cazul în care este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene ºi orice altã persoanã care se prezintã ca producãtor prin aplicarea pe produs a numelui sãu, a mãrcii sale sau a unui alt semn distinctiv ori persoana care recondiþioneazã produsul;
2. reprezentantul producãtorului, în cazul în care producãtorul nu este stabilit în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, sau, în absenþa unui reprezentant stabilit în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, importatorul produsului;
3. alþi agenþi economici din lanþul de comercializare, în mãsura în care activitãþile lor pot aduce atingere caracteristicilor de securitate a unui produs;
f) distribuitor - orice agent economic din lanþul de comercializare, a cãrui activitate nu influenþeazã caracteristicile de securitate a produsului;
g) returnare - modalitate referitoare la aducerea înapoi a unui produs periculos de cãtre consumator, pe care producãtorul sau distribuitorul l-a furnizat deja consumatorului ori l-a pus la dispoziþia sa;
h) retragere - orice mãsurã luatã în scopul de a împiedica distribuþia ºi expunerea la comercializare, precum ºi ofertarea unui produs periculos la consumatori.

CAPITOLUL II
Obligaþia generalã de securitate - criterii de evaluare a conformitãþii

Art. 3. - (1) Producãtorii sunt obligaþi sã punã pe piaþã numai produse sigure.
(2) Un produs va fi considerat sigur din punct de vedere al aspectelor reglementate de dispoziþiile legislaþiei naþionale atunci când, în absenþa prevederilor comunitare specifice privind reglementarea produsului în cauzã, el este conform cu reglementãrile naþionale ale României ori ale statului membru pe teritoriul cãruia este comercializat, stabilite cu respectarea principiilor liberei circulaþii a produselor ºi serviciilor de piaþã ºi care formuleazã cerinþele de sãnãtate ºi securitate pe care produsul trebuie sã le îndeplineascã pentru a fi comercializat.
(3) Un produs este considerat sigur din punct de vedere al riscurilor ºi al categoriilor de riscuri reglementate de standardele naþionale neobligatorii relevante atunci când este conform cu standardele naþionale neobligatorii care transpun standarde europene, a cãror referinþã este publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãþilor Europene. Referinþele acestor standarde naþionale armonizate sunt publicate de cãtre Asociaþia de Standardizare din România (ASRO).
(4) În alte condiþii decât cele avute în vedere la alin. (2), conformitatea unui produs cu cerinþa securitãþii generale a produselor poate fi evaluatã luându-se în considerare, dacã existã:
a) standardele naþionale neobligatorii care transpun standarde europene relevante, altele decât cele la care se face referire la alin. (2);
b) standardele stabilite în statul în care este comercializat produsul;
c) orientãrile în domeniul evaluãrii securitãþii produselor;
d) codurile de bune practici în materie de securitate a produselor, în vigoare în sectorul respectiv;
e) stadiul prezent al cunoºtinþelor ºtiinþifice ºi/sau tehnice;
f) aºteptãrile rezonabile ale consumatorilor referitoare la securitatea generalã a produselor.
(5) Conformitatea unui produs cu criteriile care au în vedere garantarea obligaþiei generale de securitate, în special cu prevederile alin. (2) ºi (3), nu împiedicã autoritãþile competente sã ia mãsurile corespunzãtoare pentru a impune restricþii privind punerea sa pe piaþã sau sã cearã retragerea de pe piaþã ori returnarea produsului, dacã produsul se dovedeºte periculos.

CAPITOLUL III
Alte obligaþii ale producãtorilor ºi obligaþii ale distribuitorilor

Art. 4. - (1) În limitele activitãþilor lor producãtorii trebuie sã asigure consumatorului informaþiile utile care îi permit sã evalueze riscurile inerente ale unui produs pe durata medie de utilizare sau pe o duratã rezonabil previzibilã, atunci când acestea nu sunt imediat perceptibile de cãtre consumator, fãrã un avertisment corespunzãtor, precum ºi sã previnã astfel de riscuri. Prezenþa unui astfel de avertisment nu exonereazã nici o persoanã de îndeplinirea celorlalte obligaþii prevãzute de prezenta lege.
(2) În limitele activitãþilor lor producãtorii trebuie sã adopte mãsuri proporþionale cu caracteristicile produselor pe care le furnizeazã, care le permit:
a) sã fie informaþi de riscurile pe care aceste produse le-ar putea prezenta pentru consumatori;
b) sã poatã întreprinde acþiunile potrivite, inclusiv, dacã este necesar, pentru a evita aceste riscuri, sã poatã dispune retragerea de pe piaþã, avertizarea adecvatã ºi eficientã a consumatorilor, returnarea de la consumatori.
(3) Mãsurile prevãzute la alin. (2) vor include:
a) informarea, prin intermediul produsului sau al ambalajului, asupra identitãþii ºi detaliilor privind producãtorul, precum ºi informarea asupra produsului sau, dupã caz, asupra lotului de produse din care face parte, cu excepþia cazurilor în care omisiunea acestei informaþii este justificatã.
Prin hotãrâre a Guvernului se va stabili lista produselor pentru care sunt obligatorii referinþa produsului sau a lotului de produse, precum ºi, dupã caz, modul de întrebuinþare;
b) în cazul în care se considerã necesar, realizarea de teste prin sondaj pe produsele comercializate, analizarea reclamaþiilor ºi, dupã caz, þinerea unui registru de reclamaþii, precum ºi informarea distribuitorilor de cãtre producãtor privind monitorizarea acestor produse.
(4) Mãsurile prevãzute la alin. (2) lit. b) vor fi întreprinse voluntar sau la cererea autoritãþilor competente, în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. f).
(5) Returnarea se face ca ultimã modalitate de rezolvare, atunci când celelalte acþiuni nu sunt suficiente pentru prevenirea riscurilor implicate, în cazul în care producãtorul considerã necesar sau când este obligat de cãtre autoritatea competentã sã ia aceastã mãsurã. Mãsura de returnare se poate pune în aplicare în baza codurilor de bunã conduitã în domeniu, în cazul în care acestea existã.

Art. 5. - (1) Distribuitorii sunt obligaþi:
a) sã acþioneze cu atenþia cuvenitã pentru a contribui la respectarea cerinþelor de securitate aplicabile, în special sã nu distribuie produse despre care au cunoºtinþã sau pe care ar fi trebuit sã le considere, pe baza informaþiilor deþinute ºi în calitate de specialiºti, neconforme cu aceste cerinþe;
b) sã participe, în limitele activitãþilor lor respective, la monitorizarea securitãþii produselor puse pe piaþã, în special prin:
1. transmiterea informaþiilor privind riscurile produselor;
2. pãstrarea ºi furnizarea documentelor necesare pentru a determina originea produselor;
3. colaborarea la acþiunile întreprinse de producãtori ºi de autoritãþile competente pentru evitarea riscurilor.
În limitele activitãþilor lor respective distribuitorii trebuie sã ia mãsuri care sã permitã o colaborare eficientã.
(2) În cazul în care producãtorii ºi distribuitorii au cunoºtinþã sau ar trebui sã cunoascã, pe baza informaþiilor pe care le posedã ºi în calitate de specialiºti, cã unele produse, pe care le-au pus pe piaþã sau care au fost furnizate într-un alt mod consumatorilor, prezintã pentru consumatori riscuri care sunt incompatibile cu cerinþele de securitate generalã, ei trebuie sã informeze imediat autoritãþile competente, în condiþiile stabilite în anexa nr. 1, precizând acþiunile întreprinse în scopul de a preveni riscurile pentru consumatori.
(3) Producãtorii ºi distribuitorii, în limitele activitãþilor lor, trebuie sã colaboreze cu autoritãþile competente, la cererea acestora din urmã, pentru acþiunile întreprinse, în scopul evitãrii riscurilor pe care le prezintã produsele pe care le furnizeazã sau le-au furnizat.
Procedurile ce trebuie urmate pentru o astfel de colaborare, inclusiv procedurile de dialog cu producãtorii ºi distribuitorii respectivi asupra problemelor legate de securitatea produselor, sunt stabilite de autoritãþile competente.

CAPITOLUL IV
Obligaþii specifice ºi responsabilitãþi

Art. 6. - (1) Reglementãrile specifice privind securitatea produselor se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea organelor sale de specialitate.
(2) Autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate stabileºte prin norme procedurile privind aplicarea prezentei legi.
(3) În România autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate, constatarea contravenþiilor, aplicarea sancþiunilor ºi stabilirea mãsurilor complementare este Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor.
(4) Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor poate colabora, conform atribuþiilor stabilite prin legislaþia în vigoare, dupã caz, cu alte organe de specialitate cu atribuþii în supravegherea pieþei, pentru a desfãºura acþiuni în aplicarea prezentei legi.
(5) Organele de poliþie sunt obligate sã acorde, la cerere, sprijinul necesar reprezentanþilor împuterniciþi ai Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor, aflaþi în exerciþiul funcþiunii sau, dupã caz, sã îi însoþeascã.
(6) În scopul supravegherii pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate, sarcinile, atribuþiile, organizarea ºi modalitãþile de colaborare cu celelalte organe de specialitate se vor stabili, dupã caz, prin protocoale sau în cadrul Comitetului interministerial pentru supravegherea pieþei produselor ºi serviciilor ºi protecþia consumatorilor.
(7) România va informa Comisia Europeanã referitor la sarcinile, atribuþiile, organizarea ºi modalitãþile de colaborare cu celelalte organe de specialitate stabilite în scopul supravegherii pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate.

CAPITOLUL V
Sancþiuni

Art. 7. - Încãlcarea dispoziþiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, disciplinarã, contravenþionalã sau penalã a celor vinovaþi.

Art. 8. - (1) Constituie contravenþii ºi se sancþioneazã dupã cum urmeazã:
a) încãlcarea dispoziþiilor art. 3 alin. (1), cu amendã de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;
b) încãlcarea dispoziþiilor art. 4 alin. (1), cu amendã de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei;
c) încãlcarea dispoziþiilor art. 4 alin. (2), cu amendã de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei.
(2) Constatarea contravenþiilor ºi aplicarea sancþiunilor se fac de cãtre reprezentanþii împuterniciþi ai Autoritãþii Naþionale pentru Protecþia Consumatorilor.

Art. 9. - Contravenþiilor prevãzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziþiile Ordonanþei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenþiilor, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare.

Art. 10. - (1) În sensul prezentei legi, în special al art. 5, autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate trebuie sã ia, dupã caz, una dintre urmãtoarele mãsuri complementare:
a) pentru orice produs:
1. sã organizeze, chiar dupã punerea sa pe piaþã ca fiind sigur, verificãri corespunzãtoare ale caracteristicilor sale de securitate, pe o scarã adecvatã, pânã la stadiul de utilizare sau de consum;
2. sã solicite pãrþilor interesate toate informaþiile necesare;
3. sã preleveze mostre de produse spre a le supune analizelor referitoare la securitate;
b) pentru orice produs care poate prezenta riscuri în anumite condiþii:
1. sã solicite marcarea cu avertismente corespunzãtoare privind riscurile pe care le poate prezenta, redactate în mod clar, uºor de înþeles, lizibil ºi inteligibil, în limba românã, fãrã a exclude prezentarea ºi în alte limbi;
2. sã se asigure la punerea pe piaþã a unui produs de existenþa unor condiþii prealabile de securitate, astfel încât produsul rezultat sã fie sigur;
c) pentru orice produs care poate prezenta riscuri pentru anumite categorii de persoane, sã dispunã ca acestea sã fie avertizate în mod expres de acest risc, în timp util ºi sub o formã corespunzãtoare, inclusiv prin publicarea de avertismente speciale;
d) pentru orice produs care ar putea fi periculos, sã interzicã temporar, pe perioada necesarã diferitelor controale, verificãri sau evaluãri ale securitãþii, ca acesta sã fie furnizat, propus pentru furnizare sau sã fie expus;
e) pentru orice produs periculos, sã interzicã punerea sa pe piaþã ºi sã stabileascã mãsurile însoþitoare necesare pentru a asigura respectarea interdicþiei;
f) pentru orice produs periculos existent deja pe piaþã:
1. sã dispunã sau sã organizeze retragerea sa efectivã ºi imediatã ºi sã avertizeze consumatorii cu privire la riscurile pe care le prezintã;
2. sã dispunã sau sã coordoneze ori, dupã caz, sã organizeze cu producãtorii ºi distribuitorii returnarea de la consumatori ºi distrugerea sa în condiþii corespunzãtoare, prin grija ºi pe cheltuiala agentului economic respectiv.
(2) În cazul în care autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate dispune mãsuri de tipul celor prevãzute la alin. (1), în special cele menþionate la lit. d)-f), ea trebuie sã acþioneze pentru respectarea principiilor liberei circulaþii a produselor ºi serviciilor pe piaþã, astfel încât sã punã în aplicare mãsuri proporþionale cu gravitatea riscului ºi luând în consideraþie principiul precauþiei. În cadrul acestor mãsuri Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor sprijinã acþiunea voluntarã a producãtorilor ºi distribuitorilor, în conformitate cu obligaþiile care le revin în temeiul prezentei legi, în special al prevederilor cap. III, prin dezvoltarea de coduri de bunã conduitã. Dacã este necesar, autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate organizeazã sau dispune mãsurile prevãzute la alin. (1) lit. f), în cazul în care acþiunea întreprinsã de producãtori ºi distribuitori în îndeplinirea obligaþiilor lor este nesatisfãcãtoare sau insuficientã. Returnarea trebuie sã se facã conform prevederilor art. 4 alin. (5).
(3) În mod special, autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate trebuie sã întreprindã acþiunile necesare pentru a aplica cu rapiditatea necesarã mãsurile corespunzãtoare, aºa cum sunt cele prevãzute la alin. (1) lit. b)-f), în cazul produselor care pun problema unui risc grav. Aceste circumstanþe trebuie sã fie determinate de autoritatea competentã, evaluându-se, de la caz la caz, caracteristicile intrinseci ale produselor, în conformitate cu liniile directoare prevãzute la pct. 11 din anexa nr. 2.
(4) Mãsurile care se dispun în temeiul prezentului articol de cãtre autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate sunt aplicabile, dupã caz:
a) producãtorului;
b) distribuitorilor, în limitele activitãþilor lor, în special pãrþii responsabile pentru prima etapã a distribuirii produselor pe piaþa naþionalã;
c) oricãrei alte persoane, în cazul în care aceasta se dovedeºte necesar, în vederea colaborãrii la acþiunile întreprinse pentru a se evita riscuri care decurg dintr-un produs.

Art. 11. - (1) Pentru a asigura o supraveghere eficientã a pieþei, destinatã garantãrii unui nivel ridicat de protecþie a sãnãtãþii ºi securitãþii consumatorilor, autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate dispune mãsuri pentru:
a) stabilirea, actualizarea periodicã ºi punerea în aplicare a unor programe sectoriale de supraveghere pe categorii de produse sau de riscuri, monitorizarea activitãþilor de supraveghere, a constatãrilor ºi a rezultatelor acestor programe, coordonarea activitãþilor de colaborare în Comitetul interministerial pentru supravegherea pieþei produselor ºi serviciilor ºi protecþia consumatorilor;
b) monitorizarea ºi actualizarea cunoºtinþelor ºtiinþifice ºi tehnice referitoare la securitatea produselor în Comisia pentru securitatea produselor;
c) examinarea ºi evaluarea periodicã a funcþionãrii activitãþilor de control ºi a eficienþei lor ºi, dacã este necesar, revizuirea abordãrii ºi organizãrii acþiunilor de supraveghere puse în aplicare.
(2) Reclamaþiile consumatorilor ºi ale pãrþilor interesate referitoare la securitatea produselor ºi activitãþile corespunzãtoare de supraveghere ºi de control vor fi prezentate la oficiul teritorial pentru protecþia consumatorilor. Reclamaþiile privind securitatea produselor fac obiectul unei monitorizãri corespunzãtoare în cadrul oficiilor teritoriale pentru protecþia consumatorilor, precum ºi în cadrul autoritãþii competente pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate. Oficiile teritoriale pentru protecþia consumatorilor informeazã în mod activ consumatorii ºi celelalte pãrþi interesate despre procedurile stabilite în acest scop.

Art. 12. - Autoritatea Naþionalã pentru Protecþia Consumatorilor participã ca punct naþional de contact în reþeaua europeanã a autoritãþilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.

CAPITOLUL VI
Schimburi de informaþii ºi situaþii de intervenþie rapidã

Art. 13. - (1) Procedurile pentru realizarea schimburilor de informaþii ºi pentru situaþii de intervenþie rapidã privind produsele, aºa cum sunt definite la art. 2 lit. a), care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea ºi securitatea consumatorilor, liniile directoare, conþinutul ºi formularul-tip al notificãrilor, precum ºi criteriile precise pentru a se determina condiþiile pentru care notificarea este relevantã vor fi în conformitate cu prevederile stabilite în reþeaua europeanã a autoritãþilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor.
(2) Orice acord stabilit cu reþeaua europeanã a autoritãþilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie sã fie bazat pe reciprocitate ºi va include prevederi de confidenþialitate a informaþiei.
(3) În cazul în care România ia mãsuri care restrâng punerea de produse pe piaþã sau impun retragerea ori returnarea lor, aºa cum se prevede la art. 10 alin. (1) lit. b)-f), trebuie sã notifice aceste mãsuri Comisiei Europene, în mãsura în care o astfel de notificare nu este cerutã prin art. 17 sau printr-o legislaþie comunitarã specificã, precizând motivele pentru care le-a adoptat. România trebuie, de asemenea, sã informeze Comisia Europeanã despre orice modificare sau ridicare a oricãrei mãsuri de acest tip.
(4) Dacã România considerã cã efectele riscului nu depãºesc sau nu pot depãºi teritoriul sãu, trebuie sã procedeze la notificarea mãsurilor prevãzute la alin. (1), în mãsura în care ele conþin informaþii care pot prezenta interes pentru celelalte state membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al securitãþii produselor, în special dacã ele apar ca rãspuns la un risc nou, încã nesemnalat în alte notificãri.

CAPITOLUL VII
Dispoziþii finale

Art. 14. - (1) Informaþiile cu privire la riscurile pe care le prezintã produsele pentru sãnãtatea ºi securitatea consumatorilor, de care dispune autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate, trebuie în general sã fie disponibile publicului, în conformitate cu cerinþele de transparenþã ºi fãrã a prejudicia restricþiile necesare activitãþilor de control ºi investigare.
(2) Publicul trebuie sã aibã acces în special la informaþiile privind identificarea produsului, natura riscului ºi mãsurile luate.
(3) Reprezentanþii autoritãþilor competente sunt obligaþi sã nu divulge informaþiile obþinute prin aplicarea prezentei legi, care, prin natura lor, intrã sub incidenþa secretului profesional în cazuri bine justificate.
(4) Prin excepþie de la prevederile alin. (3), informaþiile privind caracteristicile de securitate a produselor pot fi fãcute publice dacã sunt impuse de circumstanþe, în scopul protecþiei sãnãtãþii ºi securitãþii consumatorilor.
(5) Protejarea secretului profesional nu trebuie sã împiedice diseminarea cãtre autoritãþile competente a informaþiilor necesare pentru a asigura eficacitatea activitãþilor de control ºi supraveghere a pieþei. Autoritãþile care primesc informaþii ce intrã sub incidenþa secretului profesional trebuie sã asigure protejarea acestora.

Art. 15. - Aplicarea sancþiunilor prevãzute în prezenta lege nu înlãturã angajarea rãspunderii civile a agenþilor economici pentru pagubele generate de produsele cu defect, stabilitã conform dispoziþiilor legale în vigoare.

Art. 16. - (1) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi ºi care implicã restricþionarea punerii pe piaþã a unui produs sau impune mãsura de retragere a sa ori de returnare de la consumatori trebuie sã fie motivatã în mod corespunzãtor. Ea trebuie notificatã, imediat ce este posibil, pãrþii interesate ºi trebuie sã indice cãile legale de contestare, prevãzute de dispoziþiile legale în vigoare, ºi termenele în care aceste acþiuni de contestare trebuie sã fie introduse.
(2) Pãrþile implicate trebuie sã îºi poatã prezenta punctul de vedere înainte de adoptarea mãsurii, ori de câte ori este posibil. Dacã, datoritã urgenþei mãsurilor ce trebuie luate, nu a avut loc o consultare prealabilã, aceasta trebuie sã fie efectuatã într-un termen rezonabil, dupã punerea în aplicare a mãsurii.
(3) Mãsurile care impun retragerea unui produs sau returnarea lui de la consumatori trebuie sã ia în considerare necesitatea de a încuraja distribuitorii, utilizatorii ºi consumatorii sã contribuie la punerea în aplicare a acestor mãsuri.
(4) Orice mãsurã luatã de autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate ºi care restricþioneazã punerea pe piaþã a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui de la consumatori poate face obiectul unei acþiuni judecãtoreºti.
(5) Orice hotãrâre adoptatã în aplicarea prezentei legi ºi care implicã restricþionarea punerii pe piaþã a unui produs sau impune retragerea ori returnarea lui nu trebuie sã aducã prejudicii referitoare la evaluarea responsabilitãþii pãrþii cãreia îi este adresatã, din punctul de vedere al prevederilor dreptului penal aplicabile cazului respectiv.

Art. 17. - (1) În cazul în care România adoptã sau hotãrãºte sã adopte, sã recomande sau sã convinã cu producãtorii ºi distribuitorii, pe o bazã voluntarã ori obligatorie, mãsuri care au în vedere împiedicarea, limitarea sau impunerea de condiþii specifice privind comercializarea sau eventuala utilizare pe teritoriul sãu a unor produse din cauza unui risc grav, va notifica imediat Comisiei Europene prin sistemul RAPEX. Comisia Europeanã trebuie, de asemenea, informatã imediat despre modificarea sau retragerea oricãrei mãsuri ºi acþiuni de acest fel.
(2) Dacã România considerã cã efectele riscului nu depãºesc teritoriul sãu, trebuie sã urmeze procedura prevãzutã la art. 13, þinând cont de criteriile relevante propuse în liniile directoare prevãzute la pct. 11 din anexa nr. 2.
(3) România, înainte de a adopta astfel de mãsuri sau de a întreprinde astfel de acþiuni, poate sã comunice Comisiei Europene informaþiile de care dispune cu privire la existenþa unui risc grav.
(4) În cazul unui risc grav, România trebuie sã notifice Comisiei Europene acþiunile voluntare prevãzute la art. 4 ºi 5, întreprinse de producãtori ºi distribuitori.
(5) Procedurile pentru aplicarea sistemului RAPEX ºi liniile directoare pentru notificãri sunt prevãzute în anexa nr. 2.
(6) Orice acord stabilit cu reþeaua europeanã a autoritãþilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor trebuie sã fie bazat pe reciprocitate ºi va include prevederi de confidenþialitate a informaþiei, corespunzãtoare celor care sunt aplicabile în statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 18. - (1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãþilor Europene (JOCE), L11 din 15 ianuarie 2002.
(2) România ia toate mãsurile pentru a pune în aplicare hotãrârile prevãzute la art. 13 din Directiva nr. 2001/95/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului Europei din 3 decembrie 2001, referitoare la securitatea generalã a produselor, într-un termen mai mic de 20 de zile, în afarã de cazul în care aceste hotãrâri nu prevãd un termen diferit.
(3) Autoritatea competentã pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate trebuie sã aplice mãsurile prevãzute la art. 17 ºi sã dea pãrþilor respective, în termen de o lunã, posibilitatea de a-ºi exprima punctul de vedere, informând Comisia Europeanã despre acestea.

Art. 19. - Prezenta lege intrã în vigoare la data de 1ianuarie 2005, cu excepþia art. 6 alin. (6), art. 13 alin. (3) ºi (4), art. 17, art. 18 alin. (2) ºi (3), pct. 2 din anexa nr. 1, pct. 1, 2, 4, 6-10 ºi 13 din anexa nr. 2, care intrã în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã, datã la care se abrogã prevederile art. 6 alin. (5), art. 13 alin. (1) ºi (2), pct. 1 din anexa nr. 1 ºi pct. 3 ºi 12 din anexa nr. 2.

Art. 20. - Anexele nr. 1 ºi 2 fac parte integrantã din prezenta lege.

ANEXA Nr. 1

OBLIGAÞII PRIVIND INFORMAÞII
despre produsele neconforme cu obligaþia generalã de securitate,
pe care producãtorii ºi distribuitorii sunt obligaþi sã le
comunice autoritãþilor competente

1. Informaþiile despre produsele puse pe piaþã sau furnizate într-un alt mod consumatorilor, prevãzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupã caz, de prevederi ale reglementãrilor specifice referitoare la produsul respectiv, trebuie comunicate imediat punctului naþional de contact.
2. Informaþiile prevãzute la art. 4 alin. (3) din lege sau, dupã caz, de prevederi specifice ale reglementãrilor comunitare referitoare la produsul considerat trebuie comunicate autoritãþilor competente desemnate în acest scop în statele membre ale Uniunii Europene în care produsele în cauzã au fost puse pe piaþã sau furnizate într-un alt mod consumatorilor.
3. În caz de riscuri grave, aceste informaþii conþin cel puþin:
a) date care permit o identificare precisã a produsului sau a lotului de produse în discuþie;
b) o descriere completã a riscului prezentat de produsele respective;
c) toate informaþiile disponibile, utile pentru a determina produsul;
d) o descriere a acþiunii întreprinse în scopul prevenirii riscurilor pentru consumatori.

ANEXA Nr. 2

PROCEDURI
pentru aplicarea sistemului RAPEX ºi liniile directoare pentru notificãri

1. Sistemul RAPEX acoperã produsele, aºa cum sunt definite la art. 2 lit. a) din lege, care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea ºi securitatea consumatorilor. Produsele farmaceutice prevãzute în directivele 75/319/EEC ºi 81/851/EEC sunt excluse din aria de aplicabilitate a RAPEX.
2. RAPEX vizeazã, în principal, realizarea unui schimb rapid de informaþii la apariþia unui risc grav. Liniile directoare prevãzute la pct. 11 definesc criterii precise pentru a identifica riscurile grave.
3. Punctul naþional de contact, prevãzut la art. 12 din lege, trebuie sã deþinã o bazã de date cuprinzând informaþii privind produsele care prezintã un risc grav pentru sãnãtatea ºi securitatea consumatorilor, în special cele prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. d)-f) din lege, incluzând cel puþin:
a) date care permit o identificare precisã a produsului;
b) o descriere completã a riscului prezentat de produsul respectiv, conþinând o sintezã a rezultatelor oricãrui test sau oricãrei analize ºi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura ºi durata mãsurilor luate sau a acþiunilor întreprinse ori, dupã caz, a mãsurilor sau acþiunilor hotãrâte;
d) informaþiile privind lanþurile de comercializare ºi distribuþia produsului, în particular privind þãrile destinatare.
4. Punctul naþional de contact care face notificarea în baza art. 17 din lege trebuie sã ofere toate informaþiile disponibile. În particular, notificarea conþine informaþiile menþionate în liniile directoare prevãzute la pct. 11 ºi cel puþin:
a) date care permit o identificare precisã a produsului;
b) o descriere completã a riscului prezentat de produsul respectiv, conþinând o sintezã a rezultatelor oricãrui test sau oricãrei analize ºi a concluziilor lor, care permit evaluarea riscului;
c) natura ºi durata mãsurilor luate sau a acþiunilor întreprinse ori, dupã caz, a mãsurilor sau acþiunilor hotãrâte;
d) informaþiile privind lanþurile de comercializare ºi distribuþia produsului, în particular privind þãrile destinatare.
5. Aceste informaþii trebuie transmise prin formularul-tip de notificare prevãzut în acest scop ºi în modalitãþile precizate în liniile directoare vizate la pct. 11.
6. În cazul în care mãsura notificatã conform art. 13 sau 17 din lege vizeazã limitarea comercializãrii sau utilizãrii unei substanþe ori a unui preparat chimic, România va furniza, în cele mai mici detalii, fie o sintezã, fie referinþele datelor utile privind substanþa sau preparatul considerat ºi produsele de înlocuire cunoscute ºi disponibile, atunci când asemenea informaþii sunt disponibile. Ea comunicã, de asemenea, efectele aºteptate ca urmare a mãsurii asupra securitãþii consumatorilor, precum ºi evaluarea riscului, efectuatã în conformitate cu principiile generale ale evaluãrii riscului substanþelor chimice, prevãzute la art. 10 paragraful 4 din Regulamentul (EEC) 793/93, în cazul unei substanþe existente, sau la art. 3 paragraful 2 din Directiva 67/548/EEC, în cazul unei substanþe noi. Liniile directoare prevãzute la pct. 11 definesc detaliile ºi procedurile privind informaþiile cerute în acest scop.
7. În cazul în care România a informat Comisia Europeanã despre un risc grav, în conformitate cu art. 17 alin. (3) din lege, înainte de a hotãrî adoptarea unei mãsuri, trebuie sã indice Comisiei Europene, în termen de 5 zile, dacã se confirmã sau se modificã aceste informaþii.
8. În cazul în care Comisia Europeanã procedeazã la o anchetã din proprie iniþiativã privind verificarea conformitãþii informaþiilor cerute în cadrul RAPEX cu prevederile directivei ºi apreciazã cã este necesar sã se evalueze securitatea produsului, România trebuie, pe cât posibil, sã furnizeze Comisiei Europene informaþiile cerute.
9. În cazul în care primeºte o notificare conform art. 17 din lege, România este obligatã sã informeze Comisia Europeanã, cel mai târziu în termenul stabilit prin liniile directoare prevãzute la pct. 11, despre elementele urmãtoare:
a) dacã produsul a fost comercializat pe teritoriul ei;
b) mãsurile pe care le adoptã privind produsul în chestiune, eventual cu privire la propria ei situaþie, comunicând pentru aceasta motivele, dintre care mai ales aprecierea diferitã a riscului sau oricãrei alte împrejurãri speciale care justificã decizia ei, mai ales lipsa de mãsuri sau de supraveghere;
c) orice informaþie complementarã, pertinentã, pe care a obþinut-o privind riscul respectiv, inclusiv rezultatele testelor sau ale analizelor.
10. România informeazã imediat Comisia Europeanã despre orice modificare sau despre orice ridicare a mãsurilor ori a acþiunilor în chestiune.
11. Liniile directoare la care se face referire în lege sunt Liniile directoare privind administrarea RAPEX, stabilite ºi actualizate regulat de Comisia Europeanã. Liniile directoare propun criterii precise de notificare a mãsurilor a cãror razã de acþiune este limitatã la teritoriul naþional ºi tratamentul notificãrilor privind riscurile pe care România le estimeazã cã nu depãºesc teritoriul sãu.
12. Responsabilitatea informaþiilor cuprinse în baza de date ºi a datelor furnizate în cadrul reþelei de informaþii europene a autoritãþilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în materie de securitate a produselor revine punctului naþional de contact.
13. Responsabilitatea informaþiilor furnizate în notificãrile transmise de România Comisiei Europene ºi în sistemul RAPEX revine autoritãþii competente pentru supravegherea pieþei privind conformitatea produselor cu cerinþele generale de securitate.