Dacă angajatorul nu-mi dă voie să ies din unitate în timpul pauzei de masă înseamnă că aceasta poate fi considerată timp de lucru?

În ianuarie 2023, un grup de angajați CFR și-au chemat în judecată angajatorul, solicitând plata drepturilor salariale aferente muncii suplimentare pentru perioada ianuarie 2020 – ianuarie 2023. Aceștia au argumentat că, deși sunt pontați pentru 8,5 ore pe zi, în foile colective de prezență sunt trecute doar 8 ore pe zi, fără a fi remunerate cele 30 de minute de muncă suplimentară. Aceștia au considerat că timpul afectat pauzei de masă de 30 de minute constituie muncă suplimentară și trebuie plătit corespunzător. În apărare, CFR a spus că pauza de masă de 30 de minute nu constituie muncă suplimentară, conform prevederilor art. 134 din Codul muncii, care specifică clar că pauza de masă nu se include în durata normală a timpului de muncă. Totodată, angajatorul a susținut că reclamanții nu au prezentat dovezi suficiente care să demonstreze că au prestat muncă în timpul pauzei de masă și că ar trebui remunerați pentru asta.

Tribunalul a admis acțiunea reclamanților, obligând angajatorul să plătească drepturile salariale aferente muncii suplimentare, inclusiv actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata cheltuielilor de judecată, motivând că pauza de masă de 30 de minute, în condițiile în care reclamanții sunt pontați pentru 8,5 ore zilnic, trebuie considerată muncă suplimentară și plătită ca atare. În apel însă angajatorul a câștigat.

Pauza de masă este obligatorie pentru salariații care lucrează mai mult de șase ore pe zi, conform Codului muncii. Aceasta trebuie prevăzută în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă și nu este inclusă în durata normală a timpului de muncă. Includerea sa în cele opt ore de muncă e unul dintre aspectele cele mai frecvent chestionate de angajați - de ce trebuie să stea peste opt ore la birou, dacă au dreptul la pauză de masă?, de ce nu sunt remunerați pentru acel interval de muncă considerat suplimentar programului lor de opt ore ș.a.m.d. 

Concret, orice salariat care lucrează mai mult de șase ore/zi are dreptul la o pauză de masă. Ca regulă generală Codul muncii prevede excluderea acestor pauze din timpul normal de muncă - dar părțile pot negocia, individual sau colectiv, să fie inclusă în timpul normal de muncă. Altfel spus, da, se poate lucra doar 7,5 ore și 0,5 ore să fie pauza de masă, dar numai dacă există un acord în acest sens. Altfel, pauza de masă înseamnă o jumătate de oră, 40 de minute sau alt interval de timp în plus față de timpul de lucru prevăzut în contract. 

În diversele spețe care ajung în atenția judecătorilor e invocată Directiva 2003/88/CE și definirea timpului de lucru: potrivit acestei directive, timpul de lucru este definit ca orice perioadă în care lucrătorul se află la locul de muncă, la dispoziția angajatorului și își exercită activitatea sau funcțiile.

În litigiul cu angajații CFR-ului s-a pus problema că angajații nu au voie să părăsească incinta nici măcar în timpul pauzei de masă, ceea ce înseamnă că una dintre cele trei condiții prescrise de directivă nu e îndeplinită. 

Libertatea de mișcare limitată în timpul pauzei de masă nu e un factor decisiv pentru a include această perioadă în timpul de lucru

Curtea de Apel a decis că intervalul de 30 de minute aferent pauzei de masă nu poate fi considerat timp de lucru și, prin urmare, reclamanții nu trebuie să fie remunerați suplimentar pentru acest timp. Curtea a subliniat că pauza de masă este un drept al salariatului, dar nu constituie timp de muncă decât în condiții excepționale, stabilite prin contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, care nu au fost dovedite în acest caz. În acest caz specific, regulamentul intern stabilea un program de muncă de la ora 7.30 la ora 16.00, incluzând o pauză de masă de 30 de minute. Declarațiile martorilor și probele administrate în proces nu au demonstrat că angajatorul ar fi cerut vreunuia dintre angajați să renunțe la pauza de masă pentru a-și continua activitatea. 

Faptul că salariatul se află la locul de muncă și este la dispoziția angajatorului nu este suficient pentru a considera pauza de masă ca fiind timp de lucru, deoarece în acest interval salariatul nu își exercită activitatea sau funcțiile. Deși angajații nu aveau permisiunea de a părăsi unitatea în timpul pauzei de masă fără un bilet de voie, acest aspect, preciza instanța în apel, nu schimbă natura pauzei de masă. În pauza de masă, salariații aveau posibilitatea de a-și gestiona timpul pentru a lua masa, odihni sau chiar continua munca, însă modul cum alegea să o petreacă fiecare, argumenta Curtea, nu transformă pauza de masă în timp de lucru. 

Așadar, pauza de masă este un drept al salariatului de a se opri din activitatea sa pentru a lua masa, însă acest drept nu implică în mod necesar posibilitatea salariatului de a părăsi locul de muncă. Este important de subliniat că regimul juridic al pauzei de masă nu este identic cu cel al perioadei de repaus dintre zilele de muncă sau al perioadelor de odihnă.