Raportul CE privind statul de drept: Pași înainte în combaterea corupției, dar reformele în justiție și transparență stagnează

Unul dintre capitolele pentru care România a primit critici în mod constant (inclusiv la nivel intern) este acela al legiferării excesive prin intermediul ordonanțelor de urgență (OUG), paradigmă pe care niciun Guvern nu pare a reuși (sau dori) să o depășească, iar raportul pe 2024 continuă să critice această problemă.

Edificator în acest sens este exemplul modificării din toamna trecută a Codului fiscal printr-o ordonanță de urgență, situație în care Executivul a încălcat cu nonșalanță un principiu al Codului Fiscal, conform căruia astfel de măsuri trebuie implementate cu cel puțin șase luni în avans, ele trebuind să intre în vigoare la data de 1 ianuarie a anului următor și să rămână neschimbate cel puțin un an.

Într-un interviu acordat pe aceasta temă avocatnet.ro, fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, caracteriza acest reflex de legiferare ca fiind ”o destabilizare flagrantă a raporturilor juridice și împotriva Dreptului, în general. Este foarte periculos ce fac, o încălcare a unui principiu de drept”.

Deși Comisia consemnează înregistrarea unor progrese în investigarea și urmărirea penală a corupției din sistemul judiciar, menționează așteptarea ca noua abordare să își demonstreze eficiența. În acest context, deși este înregistrată existența unui bilanț pozitiv în combaterea corupției la nivel înalt, cu numeroase rechizitorii emise și condamnări pronunțate, raportul subliniază perpetuarea unui răspuns legislativ întârziat la problema prescripției, care a dus la închiderea multor dosare de corupție și la anularea unor condamnări.

O altă critică, referitoare la înființarea unui cadru legislativ coerent, este cea referitoare la întocmirea unor reguli de lobby pentru membrii Parlamentului. În ciuda faptului că Raportul de anul trecut recomanda României să introducă fără întârziere un set de astfel de reguli (cum, de altfel, s-a întâmplat și în documentul similar din 2022), găsirea unor soluții în domeniu se lasă în continuare așteptată.

Deși Comitetul pentru Afaceri Europene al Senatului a realizat un sondaj care a indicat că opt din douăsprezece comisii ale Senatului au considerat că activitatea de lobby ar trebui reglementată, nu există planuri de a introduce astfel de măsuri.

Prin urmare, în Romania, implicarea membrilor Parlamentului cu lobbyiști și alte părți terțe care încearcă să influențeze procesul legislativ rămâne nereglementată, și nu există nici reguli clare privind cadourile, ospitalitatea, favorurile și alte beneficii.

Și, cu toate că ministrul Justiției a trimis, în octombrie 2023, o scrisoare celor două camere ale Parlamentului, cerându-le o actualizare cu privire la implementarea recomandărilor GRECO legate de Parlament, în care solicită îmbunătățirea transparenței generale a procesului parlamentar inclusiv prin adoptarea unor reguli privind lobby-ul, România a ratat orice posibilă evoluție în această zonă de reglementare. Nu mai puțin de nouă tentative de legiferare în această materie au fost sortite eșecului, ultima dintre ele fiind respinsă de Parlament, în urmă cu doi ani.

Raportul Comisiei Europene evidențiază o serie de probleme legate de libertatea de exprimare și sancțiunile disciplinare în sistemul judiciar român. Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat mai multe sancțiuni impuse de Consiliul Superior al Magistraturii, indicând discrepanțe între practica CSM și standardele ÎCCJ. Deși controlul jurisdicțional oferă o garanție juridică, procesul este îndelungat și poate descuraja magistrații. Într-un caz notabil, amintit în document, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instanțele române au încălcat dreptul la libertatea de exprimare.

Cu toate că se consemnează faptul că Inspecția Judiciară și-a îmbunătățit transparența, persistă îngrijorări ale Comisiei privind motivațiile politice ale unor anchete disciplinare, în condițiile în care organizații ale societății civile au semnalat cazuri care ar putea afecta încrederea publică în sistemul judiciar.

Dacă magistrații se confruntă cu aceste probleme, nici beneficiarii activității lor nu stau mai bine. Raportul arată că durata procedurilor și rata de soluționare a cauzelor aflate pe rolul instanțelor lasă în continuare de dorit. În ciuda micșorării acestor termene, înregistrate în 2021 și a introducerii instrumentelor digitale care permit accelerarea proceselor, timpul necesar pentru rezolvarea cazurilor a crescut de la 160 de zile în 2021 la 171 de zile în 2022, în timp ce rata de soluționare a cazurilor a scăzut de la 102% în 2021 la 96% în 2022.

În schimb, volumul de muncă al instanțelor a crescut comparativ cu precedentul Raport privind statul de drept, în special din cauza numărului de cazuri noi și pendinte. Părțile interesate, inclusiv Uniunea Națională a Barourilor din România, și-au exprimat  de-a lungul timpului îngrijorarea cu privire la durata procedurilor, dar lucrurile nu au evoluat, dimpotrivă.

Deși Decizia 2040/2023 a Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit un număr maxim de cazuri care să fie gestionate de fiecare judecător pe lună, documentul nu a fost aplicat de toate instanțele.

În consecință, România rămâne sub supraveghere sporită din partea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei pentru durata excesivă a procedurilor civile și penale și lipsa unui remediu efectiv în acest sens. Conform documentului, ÎCCJ reprezintă singura excepție de la această tendință generală.