Sectorul învățământului, domeniu cu risc ridicat în ceea ce privește abordarea AI. Cadrele didactice au nevoie de formare, înainte de toate

AI promite să transforme modul în care se predă și se învață, oferind oportunități de personalizare a educației și de automatizare a sarcinilor administrative. Cu toate acestea, această tehnologie aduce și riscuri semnificative care trebuie gestionate cu atenție. 

Înainte de toate, să plecăm de la o reglementare recentă și foarte importantă: regulamentul european ce vizează utilizarea inteligenței artificiale - EU AI Act, pe scurt. Potrivit acestui regulament, sistemele AI utilizate în educație sunt clasificate ca fiind cu risc ridicat. Această clasificare obligă furnizorii de AI să respecte cerințe stricte pentru a asigura siguranța și protecția drepturilor fundamentale ale utilizatorilor. Reglementările impun, de asemenea, includerea AI în analiza de risc a instituțiilor educaționale și subliniază necesitatea unei robusteți tehnice și a unei guvernanțe eficiente a datelor.

Utilizarea AI în educație ridică o serie de probleme etice, începând cu problema părtinirii de care AI-ul dă frecvent dovadă. Algoritmii pot reflecta părtinirile din datele pe care sunt antrenați, ceea ce poate duce la decizii inechitabile în evaluarea elevilor. Mai mult, AI poate exacerba inegalitățile sociale existente, având potențialul de a adânci decalajul în materie de digitalizare între elevii din medii diferite​. În același timp, AI are potențialul de a face educația mai incluzivă, permițând accesul echitabil la resurse educaționale pentru elevii cu dizabilități și reducând inegalitățile socio-economice dintre elevi​.

O altă problemă este fenomenul de „halucinare” al AI, adică ceea cec se întâmplă când sistemele generează informații eronate sau fictive, fără bază în realitate. Acest lucru poate compromite calitatea educației și poate avea consecințe grave asupra dezvoltării cognitive a elevilor​. 

În ciuda riscurilor, AI oferă oportunități considerabile pentru îmbunătățirea educației. Printre acestea se numără reducerea costurilor operaționale ale școlilor, prin utilizarea asistenților educaționali controlați de AI, și introducerea unor sisteme de învățare personalizată, care pot îmbunătăți procesul de învățare și feedback-ul oferit elevilor. 

Pentru a integra în siguranță tehnologiile AI în educație, este esențială dezvoltarea unei strategii proactive, care să prioritizeze sănătatea, siguranța și bunăstarea elevilor și profesorilor, potrivit Agenției Europene de SSM, care adresează în cel mai recent raport publicat inteligența artificială și utilizarea sa în învățământ, concentrându-se pe abordarea riscurilor pentru cadrele didactice. Mai exact, Agenția propune introducerea graduală a AI în sistemul educațional, formarea profesorilor în utilizarea AI și dezvoltarea unei alfabetizări AI care să includă aspectele legate de sănătate și siguranță​. 

Pandemia a crescut semnificativ volumul de muncă al profesorilor

Una dintre concluziile raportului e că pandemia de COVID-19 a dus la o creștere semnificativă a volumului de muncă al profesorilor, mai ales din cauza tranziției rapide la predarea online și la formele hibride de învățare. Practic, cadrelor didactice nu li s-a oferit o perioadă de tranziție la noile instrumente de lucru, ci a trebuit să facă asta din mers, pentru că la mijloc se afla dezideratul continuării procesului de educație. 

Profesorii au raportat o creștere medie de 29% a orelor de muncă în perioada pandemiei, iar membrii echipelor de conducere școlară au declarat că au lucrat cu 50% mai multe ore pe săptămână, arată raportul AESSM. Ei au fost nevoiți să se adapteze rapid la utilizarea tehnologiilor digitale, ceea ce a dus la o încărcătură suplimentară, inclusiv la creșterea necesității de comunicare cu părinții și elevii prin intermediul aplicațiilor și e-mailului. Tot acest context au adus un nivel ridicat de incertitudine și stres pentru profesori, mulți dintre aceștia simțindu-se nepregătiți pentru noile cerințe tehnologice.

Desigur, există o discrepanță semnificativă între școlile care au reușit să integreze cu succes tehnologiile digitale și cele care nu au avut resursele sau suportul necesar. Această „prăpastie digitală” contribuie și ea la stresul resimțit de cadrele didactice. 

Nevoia de formare profesională personalizată

Raportul evidențiază importanța sprijinului tehnic și educațional pentru profesori, inclusiv necesitatea unor strategii digitale la nivel de școală care să includă formarea continuă a profesorilor în utilizarea tehnologiilor digitale. Există un deficit semnificativ în programele de formare continuă care să ofere cadrelor didactice competențe legate de AI. Mulți profesori nu sunt pregătiți suficient pentru a integra eficient AI în practica lor pedagogică, ceea ce duce la un risc de deprofesionalizare. Totodată, strategiile școlare trebuie să fie adresate la nivel de grupuri-țintă: de exemplu, e destul de clar că un profesor tânăr nu va avea probleme (așa mari) în a utiliza anumite tehnologii în procesul educațional, pe când unul mai în vârstă s-ar putea să aibă nevoie de o formare extensivă. Altfel, va exista inclusiv între cadrele didactice din aceeași unitate de învățământ un decalaj mult prea mare. 

Pe lângă creșterea nivelului de muncă, raportul AESSM indică și înspre faptul că nivelul ridicat de automatizare poate reduce controlul și influența profesorilor asupra propriului lor proces de lucru, limitând astfel autonomia acestora. Această tendință de automatizare poate submina statutul și autoritatea profesorilor, chiar dacă le sunt cerute mai multe responsabilități​