Mai departe, propunerea detalia obligațiile angajatorilor pentru prevenirea burnout-ului în rândul angajaților săi: accesul la evaluări periodice privind starea de sănătate mentală pentru angajați, realizate de medicul de medicina muncii, organizarea de sesiuni anuale de conștientizare privind simptomele burnout-ului și măsuri preventive, finanțate de angajator sau asigurator.
În ceea ce privește diagnosticarea burnout-ului de către specialiști, se propunea ca aceasta să fie realizată de orice medici, psihologi și medici de medicina muncii. Documentul detalia o procedură clară de confirmare a burnout-ului, inclusiv referirea de către medicii curanți la medicina muncii și confirmarea diagnosticului de către direcțiile de sănătate publică.
„Orice medic, psiholog, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat intr-o relafie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale, va diagnostica cazurile de epuizare profesională”, prevedea, mai exact, propunerea retrasă.
„341. (1) Medicul sau psihologul care suspecteaza o epuizare profesionala, in sensul art. 5 lit.s), trimite bolnavul la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica/sectia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea stabilirii diagnosticului de epuizare profesionala.
(2) Medicul specialist de medicina muncii din clinica/sectia de medicina muncii sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor stabilește diagnosticul prezumtiv de epuizare profesionala.
(3) in termen de 30 de zile de la primirea fisei de semnalare a epuizarii profesionale transmisa de medicul prevazut la alin.(2), medicul specialist de medicina muncii din cadrul direcfiei de sanatate publica județene sau a municipiului București, confirma sau infirma epuizarea profesionala prin proces-verbal”.
Concediu și indemnizații
Un aspect foarte important: angajații diagnosticați cu burnout urmau să beneficieze de concediu medical plătit, similar concediului medical pentru accidentele de muncă. Primele trei zile de concediu ar fi fost acoperite de angajator, iar de la a patra zi în colo - de sistemul de asigurări.
Se prevedea includerea burnout-ului în sistemul de asigurări, alături de bolile profesionale și accidentele de muncă: „Riscurile asigurate in conditiile prezentei legi sunt accidentele de muncă, epuizarea profesionala și bolile profesionale definite in conformitate cu prevederile Legii securitatii și sănătății în muncă nr. 319/2006", prevedea proiectul.
De asemenea, asigurații diagnosticați cu burnout ar fi putut beneficia de transferul temporar într-un alt loc de muncă sau de reducerea programului de lucru, la recomandarea medicului. Această măsură urma să fie însoțită, desigur, de indemnizații corespunzătoare pentru pierderea veniturilor.
Medicii de medicina muncii ar fi avut responsabilitatea de a diagnostica și supraveghea cazurile de burnout. Aceștia urmau să colaboreze cu alți specialiști pentru a stabili și documenta cazurile cu simptome confirmate de burnout.
Consecințele sociale și economice ale epuizării profesionale
Conform Organizației Internaționale a Muncii, stresul cronic la locul de muncă și burnout-ul reduc semnificativ productivitatea. Angajații afectați de burnout devin mai puțin productivi și întâmpină dificultăți în luarea deciziilor, ceea ce atrage costuri suplimentare pentru angajatori și sistemul național de asigurări sociale.
- Burnout-ul duce la o creștere a absenteismului la locul de muncă. Studiile realizate de organizațiile de sănătate mintală și de securitate în muncă sugerează că o mare parte din absenteismul de la job este cauzată de probleme de sănătate mintală, inclusiv burnout.
- Burnout-ul contribuie la creșterea cheltuielilor pentru servicii de sănătate. Cum așa? Epuizarea cronică se corelează cu tulburări digestive, afecțiuni cardiovasculare și tulburări psihice grave, necesitând îngrijire medicală suplimentară. În unele cazuri, burnout-ul poate duce la pensionare anticipată din cauza problemelor de sănătate legate de muncă.
- Burnout-ul influențează negativ viața personală a indivizilor, afectând relațiile interpersonale și capacitatea de a se bucura de timpul liber. Totodată, are un impact profund negativ asupra sănătății mintale a indivizilor. Persoanele afectate sunt predispuse la depresie, anxietate, sindrom de depersonalizare și chiar gânduri suicidare. În zona cazurilor extreme, inițiatorii amintesc de situația de la Bihor, unde au fost raportate cazuri de suicid în rândul medicilor de familie (trei, mai exact), ca urmare a suprasolicitării prelungite și a lipsei de suport la locul de muncă.
- Studiile psihologice arată că burnout-ul poate conduce la depășirea limitelor morale și a normelor de etică profesională la locul de muncă. Aceasta afectează integritatea organizațiilor și poate duce la decizii riscante sau o implicare redusă față de valorile companiei.
Atenție! Propunerea legislativă NU se poate aplica, din moment ce aceasta a fost retrasă de inițiatori. Documentul și-a încetat, astfel, procesul legislativ.
avocatnet.ro 
Didi-30 
livialina
Comentarii articol (1)