Într-o lume a muncii care celebrează performanța și proslăvește implicarea, există o figură familiară în aproape orice organizație: salariatul dedicat. Cel care stă peste program, care răspunde la e-mailuri în vacanță, care preia sarcini suplimentare fără să clipească. Gesturile sale sunt adesea văzute ca un etalon al profesionalismului, un motor al succesului. Dar unde se termină dedicarea și unde începe sacrificiul? Unde tragem linia fină dintre loialitate și auto-epuizare? Interviul de față nu este doar o analiză a unui „fenomen la modă”, ci o incursiune esențială la intersecția dintre psihologie și drept. Citește articolul
Într-o piață a muncii din ce în ce mai conștientă, cel puțin la nivel declarativ, de importanța bunăstării angajaților, un paradox persistent subminează eforturile de a crea un mediu de lucru cu adevărat echilibrat. Companiile investesc în programe de wellness și laudă beneficiile pauzelor și ale timpului liber, însă, în culise, o realitate mai puțin măgulitoare își face loc: mulți manageri continuă să îi perceapă negativ sau chiar „să îi pedepsească” discret pe acei salariați care își iau în serios dreptul la deconectare după orele de program. Această contradicție nu este doar o simplă disonanță corporativă, ci alimentează o cultură a epuizării și reflectă o înțelegere adesea superficială a riscurilor psihosociale. Analizăm acest fenomen, pornind de la constatările unor studii recente, și explorăm relevanța sa majoră pentru piața muncii din România, unde gestionarea sănătății mintale la locul muncă este, din păcate, încă frecvent tratată ca o formalitate. Citește articolul
Cât de adânc este înrădăcinată în noi nevoia de a ne dovedi valoarea? Cât de mult ne dorim să facem bani motivați de nevoia de siguranță și cât de mult e vorba aici despre orgoliu sau despre nevoi pe care ni le fabricăm artificial? Sau e vorba mai degrabă despre vocea critică interioară care nu ne lasă să ne relaxăm până nu terminăm toate taskurile, "tot ceea ce avem de făcut"? Acea voce neiertătoare care ne șoptește constant că nu am făcut suficient, că mai avem încă un email la care nu am răspuns, încă un proiect care ar putea fi îmbunătățit, încă o oportunitate pe care am putea să o ratăm dacă ne permitem să ne deconectăm. Citește articolul
În ultimii ani, un fenomen a început să capete amploare în lumea profesională, capturând atenția specialiștilor în resurse umane și managerilor deopotrivă: "quiet quitting" sau "demisia tăcută". Ceea ce face acest fenomen cu atât mai relevant este faptul că nu reprezintă o tendință izolată, ci mai degrabă un simptom al unor transformări mai profunde în relația dintre angajați și organizații. Citește articolul
Legislația actuală permite angajaților să solicite despăgubiri pentru burnout în instanță, chiar în absența unei reglementări specifice. Un exemplu în acest sens vine de la Tribunalul Cluj, care a acordat daune materiale și morale unei angajate diagnosticate cu sindrom de burnout, după ce a constatat că angajatorul și-a organizat defectuos activitatea, alocându-i un volum excesiv de muncă, echivalentul muncii mai multor angajați la un loc. Instanța a stabilit că societatea a încălcat obligațiile privind protecția sănătății angajaților, ignorând semnalele de deteriorare a stării de sănătate și exercitând presiune constantă, fără a oferi suport sau posibilitatea de delegare a sarcinilor. Citește articolul
Cadrul legislativ actual abordează deja riscurile psihosociale și epuizarea la locul de muncă. Stresul și burnout-ul sunt recunoscute ca forme de hărțuire morală în lege, iar angajatorii au obligația legală de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor „în toate aspectele”. Încă din 2005 stresul ocupațional era identificat drept a doua cea mai frecventă problemă de sănătate în UE, iar din 2013 există un ghid specializat în România pentru evaluarea riscurilor psihosociale. Problemele actuale derivă nu din lipsa reglementărilor, ci din nerespectarea celor existente privind limitarea timpului de muncă și asigurarea perioadelor de repaus, între altele. Citește articolul
O propunere legislativă care prevedea recunoașterea epuizării profesionale (burnout) la nivel legislativ în România a fost retrasă de inițiatori înainte de a fi votată efectiv, astfel că nu se va putea aplica. Inițiatorii arătau cauzele, consecințele burnout-ului și argumentau că lipsa unei reglementări legale lasă angajații vulnerabili. Astfel, prin propunerea care ar fi urmat să modifice legislația sănătății și securității în muncă (SSM), aceștia veneau cu o serie de soluții legislative pentru a preveni și gestiona burnout-ul, inclusiv evaluări periodice ale sănătății mintale, concedii medicale specifice și integrarea burnout-ului în sistemul de asigurări care acoperă accidentele de muncă. Burnout-ul, arătau inițiatorii propunerii, reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în România, cu consecințe economice și sociale semnificative, iar lipsa unei recunoașteri oficiale și a unui cadru legislativ adecvat duce la creșterea presiunii asupra resurselor publice și la o pierdere de capital uman valoros. Citește articolul
Burnout-ul are consecințe semnificative asupra sănătății și productivității angajaților, ducând la absenteism, scăderea performanței și creșterea costurilor pentru sănătate. Intervențiile eficiente pot reduce aceste costuri și pot îmbunătăți productivitatea generală, dar e necesar să fie adresate nu doar consecințele burnout-ului, ci și cauzele sale. Aici greșesc companiile care chiar se preocupă de acest sindrom tot mai frecvent în rândul angajaților: se adresează prin intervenții punctuale și ignoră prevenția. Unul dintre cele mai importante aspecte e chiar formarea managerilor în gestionarea burnout-ului. Citește articolul
Crizele recente și schimbările semnificative din mediul profesional au generat o altă criză adânc înrădăcinată, dar adesea trecută cu vederea - sănătatea mentală la locul de muncă. Un sondaj Eurobarometru arată că aproape jumătate din forța de muncă europeană este afectată de probleme emoționale sau psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea. În România, riscurile psihosociale la locul de muncă sunt în creștere, iar angajatorii ignoră aceste probleme, lăsându-i pe angajați vulnerabili în fața lor. Ignorarea acestor riscuri are consecințe grave, cum ar fi scăderea performanței și productivității, creșterea absenteismului și probleme de sănătate fizică și mentală. Ce spune legea și ce pot face angajatorii? Citește articolul
Stresul profesional nu are momentan nicio reglementare în rândul prevederilor ce țin de sănătatea și securitatea în muncă (SSM), dar regăsim o scurtă referire la acesta într-o lege care face din stres o formă de hărțuire morală la locul de muncă. Nici burnout-ul (epuizarea prin muncă) nu și-a făcut încă loc în reglementările de la noi, deși a fost inclus pe lista bolilor la nivel mondial încă din 2019. Anul acesta, Inspecția Muncii își propune însă aducerea unui proiect normativ care să reglementeze stresul profesional. Citește articolul