ACCES GRATUIT

Tăcerea care complică, uneori ireversibil, relațiile de muncă

Telefonul de serviciu propus ca „beneficiu” și a cărui utilizare nu e clar trasată de angajator, grupurile de WhatsApp profesionale în care ești așteptat mereu să răspunzi și ședințele care depășesc programul normal de muncă reprezintă situații în care granițele dintre timpul de muncă și viața personală se estompează în mod nefast. Disponibilitatea permanentă, așteptată tacit de angajatori, poate deveni abuzivă când se transformă în regulă (aproape) scrisă. Angajații, adesea din lipsă de informare cu privire la drepturile lor, fie ele și cele elementare, acceptă ori tac, din rușine, în fața unor mici „derapaje” care se transformă în constante ale muncii lor. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Provocările muncii digitale: Cum se adaptează legislațiile europene la nevoile telemuncii și dreptului la deconectare

Telemunca rămâne un subiect de interes la nivel european, la cinci ani de la debutul pandemiei, Comisia Europeană lansând anul trecut o consultare privind „telemunca echitabilă” și dreptul la deconectare, după eșecul negocierilor pentru actualizarea Acordului-cadru din 2002. Deși nu există legislație unitară la nivelul Uniunii Europene, multe state au adoptat reglementări pentru a proteja salariații care lucrează de la distanță. Abordările variază: unele țări au legi explicite privind drepturile și obligațiile părților, altele preferă acorduri colective sau ghiduri. Niciunul dintre statele UE nu recunoaște un drept absolut la telemuncă, aceasta rămânând un aranjament voluntar, cu variații semnificative privind acoperirea costurilor și cheltuielilor aferente. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Realități de pe piața muncii

Are angajatorul dreptul să mă sune când vrea?

Deși prin contractul de muncă salariatul se obligă să presteze anumite activități, în beneficiul și sub autoritatea unui angajator, într-un interval de timp determinat și conform unui program pe care ambele părți îl stabilesc chiar în cadrul acestui contract, predictibilitatea și linia clară care separă viața privată de cea profesională nu sunt mereu elemente comune ale raporturilor de muncă, deși ar trebui. Nu știm dacă lipsa informării conduce la situații în care relația de muncă este privită ca fiind una de pură și completă subordonare sau este vorba exclusiv de vulnerabilitatea lucrătorilor, care sunt nevoiți să accepte orice condiții de muncă, dar cert e că sunt aspecte pe care atât angajatorii, cât și lucrătorii le ignoră constant în piața muncii din România.  Citește articolul

ACCES PREMIUM

Cerința de a fi disponibil în timpul concediului de odihnă e abuzivă și angajații au dreptul să refuze să muncească în vacanță

În SUA, conceptul de „workation”, care se referă la cei care lucrează din vacanță, e tot mai des adus în discuție, dar legislația americană este considerabil diferită de cea din Europa, unde angajații beneficiază de dreptul la concediu anual plătit recunoscut tuturor. Cei care lucrează în concediu se confruntă adesea cu burnout și stres crescut, iar ideea în sine de a lucra atunci când se presupune că trebuie să-ți refaci capacitatea de muncă este o aberație. Cu toate acestea, angajații mai tineri și cei în funcții de conducere aleg să nu se deconecteze în vacanță. Angajații care refuză însă orice activitate în vacanță nu ar putea fi, conform legii române, nici sancționați, nici evaluați pe acest criteriu și cu atât mai puțin concediați pe acest unic motiv. Citește articolul

ACCES PREMIUM

Ce valoare ar putea avea legiferarea dreptului la deconectare într-o realitate unde angajatorii nu respectă nici regulile puse pe hârtie de zeci de ani

Parlamentul European a propus, acum mai bine de trei ani, o directivă privind dreptul la deconectare, care ar permite angajaților să fie inaccesibili în afara orelor de lucru fără a fi penalizați, un drept recunoscut în prezent doar de câteva state membre ale Uniunii Europene (UE), precum Franța și Belgia. Această reglementare vizează asigurarea unui echilibru între viața profesională și cea personală, echilibru care e reflectat însă demult de norme internaționale, europene și naționale, dar care este adesea ignorată de angajatori, ceea ce conduce la abuzuri și la sancționarea angajaților când nu e cazul. Deși legislația existentă limitează timpul de muncă și garantează concediile, constrângerile impuse de unele firme sau instituții/autorități complică respectarea unui principiu fundamental. Citește articolul