avocatnet.ro 
Potrivit actualului Cod al muncii, încă din momentul adoptării sale, salariul are mai multe elemente constitutive, salariul de bază fiind elementul central, urmat de sporuri, indemnizații și alte adaosuri, acestea fiind negociate de părți în conformitate cu dispozițiile legale sau ale contractelor colective de muncă aplicabile. Legea 283/2024 dezvoltă definiția salariului în cadrul art. 160 alin. (2) din Cod și stabilește că salariul de bază este „componenta fixă a remunerației brute plătite unui salariat pentru munca pe care o prestează pe parcursul unei luni calendaristice, în care nu sunt incluse sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri”, fiind practic o confirmare a faptului că sporurile, indemnizațiile și orice alte adaosuri se adaugă la salariul de bază.
În același timp, atât Codul muncii, cât și modelul-cadru al contractului individual de muncă impun același lucru - elementele constitutive ale salariului se vor prezenta în cadrul informării prealabile, se vor negocia și, în final, se vor regăsi în contractul individual de muncă în mod distinct. Astfel, nu este posibilă modificarea lor fără acordul părților, cu excepția situațiilor în care, în favoarea lucrătorilor, aceste modificări sunt prevăzute expres de lege sau de Legea părților (contractul colectiv de muncă). Orice modificare va fi comunicată corespunzător lucrătorului, iar acesta ar trebui să păstreze lângă contractul inițial și toate documentele prin care acesta a fost modificat în timp.
Pe lângă sporuri și indemnizații, Codul muncii se referă și la alte adaosuri, unele dintre acestea fiind considerate beneficii fiscale pe care statul le acordă (nu angajatorul!), deși în realitate nu este chiar așa, iar un exemplu este reprezentat chiar de tichetele de masă. Angajatorul suportă oricum brutul, iar beneficiile fiscale reduc cuantumul impozitului și/sau al contribuțiilor, deci statul este, teoretic, cel care acordă aceste beneficii, însă nu întotdeauna în avantajul real al lucrătorilor. Da, putem să le spunem beneficii, dar nu beneficii acordate unilateral de către angajator sau la libera alegere a sa, ci sunt interpretate ca beneficii fiscale acordate potrivit Codului fiscal de către stat, chiar dacă, în realitate, statul nu renunță la nimic, fiind mai mult un dezavantaj pe termen lung al lucrătorilor.
Un prim dezavantaj este că aceste bilete de valoare (tichetele de masă) au o destinație clară și limitată -- „pentru achitarea mesei sau pentru achiziționarea de produse alimentare” --, deci lucrătorul nu le poate utiliza în alte scopuri. În același timp, statul nu acordă, de fapt, nicio facilitate fiscală care să afecteze direct bugetul de stat, pentru că tichetele de masă sunt impozitate și se calculează, se reține și se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, iar în realitate singura contribuție scutită este cea de asigurări sociale (pensie), lucrătorul fiind, astfel, cel dezavantajat.
Cu alte cuvinte, angajatorul achită aceeași sumă, statul își asigură venitul din impozitul pe venit integral, își asigură și bugetul pentru asigurări de sănătate (servicii de care lucrătorul ar fi beneficiat oricum!), însă consideră că acordă un beneficiu fiscal care îl dezavantajează pe termen lung pe lucrător în privința cuantumului pensiei de care va beneficia la retragerea din activitate.
„Pachetul salarial” generic discutat în cadrul interviului poate fi compus din componenta fixă (salariul de bază) și celelalte elemente constitutive, însă unele sunt acordate în anumite condiții sau în cazul în care se concretizează situația avută în vedere, iar altele, deși sunt acordate pe întreaga durată a contractului, depind de regimul fiscal (în continuare impredictibil!) ori reprezintă strict avantaje pe termen scurt, așa cum arătam în cazul tichetelor de masă.
Printre elementele constitutive, care depind de o serie de aspecte, regăsim sporul pentru munca suplimentară, pentru că niciun lucrător nu poate fi obligat să o presteze, indemnizația de delegare sau de detașare, pentru că în cazul în care zilnic lucrătorul va lucra în alt loc decât cel prevăzut în contract este, de fapt, lucrător mobil și regulile sunt diferite, la care putem adăuga și sporul pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală sau sporul de noapte, acestea fiind, la rândul lor, aspecte incerte în cadrul relației de muncă.
Ținând cont de reperele anterioare, putem aprecia că, în momentul informării prealabile, o persoană ar trebui să cunoască, cel puțin la nivel minim, ce înseamnă acest „pachet salarial”, care sunt aspectele pozitive pe termen scurt, mediu și lung și care sunt, în realitate, dezavantajele anumitor elemente constitutive pe termen lung sau cum pot fi ele influențate de schimbarea regimului lor fiscal la un moment dat.
Recent, am avut două elemente constitutive care au fost afectate de modificarea regimului fiscal, tichetele de masă pentru care în prezent se datorează contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, ceea ce a diminuat venitul net al lucrătorilor, dar și eliminarea scutirii de impozit și contribuții pentru cel mult 400 de lei/lună în cazul sumelor acordate telesalariaților pentru acoperirea parțială a cheltuielilor atunci când nu-și desfășurau activitatea într-un loc de muncă organizat de către angajator.
În egală măsură, putem aprecia și că lucrătorii au posibilitatea de a-și gestiona individual diferența rezultată din scutirea de la plata unor contribuții și să-și asigure astfel un confort pe termen lung, însă nu se poate considera că, astfel, angajatorul sau statul le acordă beneficii sau facilități.
Mariralu 
MihaDrag