avocatnet.ro 
Reglementarea telemuncii se regăsește în Legea nr. 81/2018, iar munca la domiciliu este detaliată în Codul Muncii. Chiar dacă sunt reglementate de acte normative diferite, regimul juridic al acestor contracte de muncă este, în mare parte, asemănător, mai ales sub aspectul elementelor constitutive ale salariului.
Salariul este compus din:
- salariul de bază;
- indemnizații;
- sporuri;
- alte adaosuri.
Atât salariații care prestează muncă la domiciliu, cât și telesalariații beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.
Singura diferență între salariații care prestează muncă la domiciliu și cei aflați în telemuncă este aceea că, telesalariații își îndeplinesc sarcinile de serviciu cu ajutorul tehnologiei informației și comunicațiilor.
Diferența dintre salariații care desfășoară activitate la locurile de muncă organizate de angajator și telesalariați sau salariații cu muncă la domiciliu vizează, în principal, locul muncii.
Astfel, atunci când discutăm despre elementele care compun contraprestația de care beneficiază salariatul, adică despre salariu, vom avea în vedere toate drepturile prevăzute de lege și negociate în cadrul contractului colectiv și individual de muncă sau prin acte normative. În cazul sporurilor care privesc strict activitatea la locul de muncă organizat de angajator, atunci când intervine o modificare a acestuia și salariatul nu mai este supus acelorași riscuri, acestea nu se pot acorda.
În cazul celorlalte elemente care compun contraprestația la care este obligat angajatorul, acestea se vor păstra, iar în această categorie intră și tichetele de masă ori indemnizația de hrană, tichetele de vacanță sau alte beneficii negociate și asumate.
Ar fi nelegală o interpretare care să diminueze, în afara cadrului legal, drepturile de care salariatul beneficiază ca urmare a modificării, fără acordul său, a locului muncii. Mai mult, în cazul determinat strict de situația epidemiologică actuală, avem o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, fiind o excepție de la regula generală prin care s-a instituit necesitatea acordului părților cu privire la locul și felul muncii.
Ar putea pierde bugetarii dreptul la indemnizațiile de hrană?
În cazul bugetarilor, acordarea indemnizațiilor de hrană sau a voucherelor de vacanță nu e o chestiune negociată, ci stabilită la nivel de lege. În cazul angajaților statului, deși relațiile de muncă au la bază tot Codul Muncii, salarizarea este reglementată printr-un alt act normativ, respectiv Legea nr. 153/2017.
Nefiind un drept negociat direct de părți - acordarea acestor indemnizații - eliminarea lor ar fi posibilă fie prin modificarea actului normativ prin care s-au instituit, fie printr-un alt act normativ care să introducă o excepție pentru o perioadă sau o situație determinată.
Pentru contractele de muncă aflate și sub incidența Legii 153/2017, indemnizația de hrană se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în luna anterioară. Mai mult, conform Deciziei ICCJ nr. 5/2020, aceasta se cuprinde în baza de calcul al contribuției de asigurări sociale și în baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, inclusiv pentru personalul din sistemul sanitar care beneficia de tichete de masă anterior intrării în vigoarea Legii 153/2017.
Atât în cazul tichetelor de masă, cât și al indemnizației de hrană, acordarea acestora are la bază timpul efectiv lucrat și nu locul sau locurile din care s-a prestat activitatea. În cazul altor sporuri sau indemnizații care au legătură ori depind de condițiile în care se desfășoară activitatea, acestea pot fi suspendate pe perioada în care salariații nu-și mai desfășoară activitatea în locul pentru care s-au stabilit aceste drepturi.
buiavasi
Comentarii articol (0)