Munca la domiciliu: Cei care primesc sporuri de risc nu mai beneficiază de ele, ca regulă, cât lucrează de acasă

„[S]porul pentru condiții grele de muncă și sporul pentru condiții vătămătoare de muncă nu se cuvin necondiționat salariaților ci doar în măsura în care la locul de muncă sunt identificate condiții vătămătoare/grele în baza unor rapoarte de expertiză (...). [A]vând în vedere această condiționare, în mod evident pentru perioada cât salariații (...) au desfășurat activitate la domiciliul acestora nu li se cuveneau sporurile pentru condiții grele și pentru condiții vătămătoare”, a reținut Tribunalul București, într-o speță soluționată anul acesta, în iulie.

În speța în cauză, era vorba de un bugetar care a fost trimis să lucreze de acasă, iar instanța a considerat că această tranziție nu mai implică și garantarea sporului la care salariatul era îndreptățit cât lucra la sediul angajatorului (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în acel caz).

Raționamentul judecătorilor s-a bazat pe faptul că acordarea de sporuri se făcea în baza unei expertize care constata riscurile pentru care erau plătiți suplimentari salariații expuși la ele. Odată ce nu mai lucra la sediul angajatorului, nu se mai putea considera că salariatul mai era expus acelor riscuri. De aceea, nu i se putea garanta și plata salariului, împreună cu sporul pentru condiții deosebite de muncă, adăugat salariului de bază.

„[N]u se poate aprecia că salariatul cu munca la domiciliu își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu salariatul care își desfășoară activitatea la sediul angajatorului”, a mai reținut instanța.

Judecătorii au ajuns la aceste concluzii chiar dacă, în Codul muncii, este prevăzut că „[s]alariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege și prin contractele colective de muncă aplicabile salariaților al căror loc de muncă este la sediul angajatorului”. Instanța a reținut că interpretarea acestei prevederi trebuie făcută prin raportare la dispozițiile legale care garantează drepturile precizate anterior. Și, din această cauză, sporul pentru condiții deosebite de muncă poate fi acordat doar atât timp cât sunt respectate condițiile pentru acordarea lui, stabilite în actul normativ ce îl prevede. 

Rămâne de văzut cum se va contura orientarea instanțelor, în viitor, când vor fi sesizate cu asemenea cereri (mai ales că, în această perioadă, munca de la domiciliu este obligatorie pentru multe firme, atunci când ea este posibilă). E cert, însă, că, dacă riscurile existente în timpul desfășurării muncii la sediul angajatorului nu mai există cât timp salariații lucrează de acasă, atunci nici sporul nu va mai fi acordat.

Pe de altă parte, e interesant de precizat că, dacă munca este posibilă de la domiciliu, sigur vor exista situații în care riscurile existente oricum vor subzista (pentru că vorbim, de principiu, de activitate intelectuală și care implică lucrul cu informații). Ceea ce înseamnă că o bună parte din dezbaterile purtate de părțile aflate în litigiu vor viza natura riscului pentru care se acordă sporuri.

Nu trebuie uitat nici că regula, în litigiile de muncă, este că sarcina probei îi revine angajatorului. Astfel, acesta va trebui să arate că situațiile pentru care se acordă sporul de risc nu mai subzistă în cazul în care prestarea activității are loc de la domiciliu.