Patronul nu oferă spor de weekend. Ce ne facem?

Lucrătorii afectați își arată nemulțumirea din ce în ce mai des în spațiul public, iar acest aspect scoate în evidență superficialitatea cu care sunt tratate dispozițiile legale, așa cum indică și o recentă postare pe forumul avocatnet.ro: „Spor de weekend? Ce se face când seful nu oferă? Am întrebat una dintre angajatele mai vechi și mi-a spus că șeful nu oferă spor de weekend, ești plătit normal.”

O primă constatare este modul în care foarte multe aspecte sunt interpretate în cazul relațiilor de muncă, iar precizarea „șeful nu oferă spor de weekend” indică eliminarea unui alt principiu esențial, negocierea.

Practic, multe contracte de muncă au devenit simple contracte de adeziune, în sensul că angajatorul prezintă oferta, iar cei care vor să ocupe acel loc de muncă o accepta pur și simplu sau o refuză, ceea ce reprezintă, în sine, o primă încălcare a drepturilor angajaților și începe cu dreptul la negociere individuală, ce să mai vorbim de perspectiva unor negocieri colective.

Sigur, pot fi întâlnite și oferte echilibrate, unele având în componență drepturi pe care, uneori, lucrătorii nici nu s-ar fi gândit să le negocieze, fie pentru că nu le cunoșteau, fie pentru că angajatorul respectiv a ales să le respecte având în prim plan principiul bunei-credințe.

În privința sporului de weekend, acesta este prevăzut de art. 137 alin (3) din Codul muncii și nu este opțional, ci reprezintă un drept al lucrătorilor care ocupă posturi pentru care nu este posibilă acordarea repausului săptămânal în zilele de sâmbătă și duminică.

Chiar dacă, în principal, legiuitorul prezumă faptul că anterior semnării contractului individual de muncă angajatorul își îndeplinește corect obligația privind informarea prealabilă, iar din momentul semnării se consideră îndeplinită această obligație, sunt situații în care informarea se rezumă la salariu.

Nu putem exclude nici cazurile în care persoana care solicită angajarea este informată, în sensul că unele aspecte sunt enumerate rapid, fără a exista și o garanție în privința înțelegerii lor, iar totul se rezumă la ceea ce este semnat.

Practic, în realitate există uneori o teamă nejustificată a celor care doresc să se angajeze, în sensul că angajatorul ar fi deranjat de anumite întrebări și astfel ar exista riscul de a nu fi angajat.

Această teamă continuă și pe durate perioadei de probă, lucrătorul fiind suficient de vulnerabil și evitând să poarte anumite discuții direct cu angajatorul, ceea ce dă naștere unor discuții informale, între colegi, aceștia precizând ceea ce cred ei sau ceea ce au constatat, fără a avea însă și un punct de vedere din partea angajatorului.

În concluzie, respectarea dispozițiilor legale privind sporul de weekend nu este doar o obligație legală, ci și o responsabilitate morală a angajatorilor, iar asigurarea unui echilibru între viața profesională și cea personală este esențială pentru bunăstarea angajaților și pentru crearea unui mediu de lucru sănătos și productiv. 

Este imperativ ca angajatorii să recunoască și să respecte drepturile lucrătorilor, contribuind astfel la o relație de muncă echitabilă și justă, în timp ce un dialog deschis și constant între angajatori și angajați este esențial pentru a aborda și rezolva orice probleme sau neînțelegeri, promovând astfel un climat de încredere și colaborare.