UPDATE: ICCJ: Declarația de impunere se poate corecta pentru orice mențiune relevantă la determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței. Decizia a devenit obligatorie

Decizia ICCJ 61/2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă (contencios administrativ şi fiscal), a devenit general obligatorie concomitent cu apariția sa în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 333/2025, în data de 15 aprilie 2025. Aceasta vine cu o interpretare foarte importantă legată de alineatul 1 al articolului 105 din Codul de procedură fiscală.

Potrivit deciziei ICCJ, „În interpretarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 (...), pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale și atât timp cât nu intervine anularea rezervei verificării ulterioare, contribuabilul/plătitorul își poate corecta declarația de impunere prin depunerea unei declarații rectificative care să se refere la orice mențiune relevantă din conținutul său pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale, iar nu doar la erori materiale sau formale de consemnare.”

Interpretarea judecătorilor vine în urma unui proces în care una dintre dileme era dacă un contribuabil poate să corecteze și mențiuni importante din declarația de impunere, dincolo de simplele erori materiale sau formale. Astfel, ICCJ a stabilit că rectificativele pot să vizeze orice mențiune relevantă pentru determinarea materiei impozabile și/sau calcularea bazei de impozitare și a creanței fiscale.

Potrivit articolului 93 din Codul de procedură fiscală, „Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale”, cu precizarea că creanțele se stabilesc fie prin declarația de impunere, fie prin decizia de impunere. Totodată, la articolul 94 scrie în felul următor: „Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale.”

În fine, la articolul 105 din Cod scrie că „Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale” (prevederea pentru care s-a dat interpretarea ICCJ), dar și că declarația de impunere „nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare.”

În esență, judecătorii completului de la ICCJ au motivat decizia în felul următor:

„Referitor la erorile materiale sau formale în redactare, inclusiv prin omisiune, acestea constau în acele mențiuni greșite din declarația fiscală pentru a căror descoperire nu este necesară o analiză pe fond și nu au ca premisă vreo problemă de interpretare și aplicare a legii fiscale. Art. 105 alin. (1) din Codul de procedură fiscală în discuție nu are însă o formulare legală care să permită limitarea aplicării sale doar la simple erori materiale sau formale în redactare, inclusiv prin omisiune, ci verbul «a corecta» este raportat la subiectul «declarația de impunere», fără a exista vreo restrângere la o anumită mențiune sau categorie de mențiuni din conținutul actului întocmit de contribuabil/plătitor. (...)

După cum s-a arătat deja anterior, posibilitatea de corectare consacrată de legiuitor prin art. 105 alin. (1) din Codul de procedură fiscală privește declarația de impunere, fără a fi realizate în regulă generală diferențieri sub aspectul vreunei mențiuni sau categorii de mențiuni din conținutul acesteia. Așa cum rezultă din definiția art. 1 pct. 18 din Codul de procedură fiscală, declarația de impunere se referă și la bunuri, dacă legea prevede declararea acestora, cum este cazul impozitului pe clădiri. În mod corespunzător, în acest din urmă caz, o mențiune esențială a declarației fiscale depuse este cea referitoare la identificarea bunului cu privire la care este datorată creanța fiscală.

Cât despre sintagma de «materie impozabilă», aceasta nu a primit o definiție legală prin art. 1 din Codul de procedură fiscală, dar sensul său poate fi determinat implicit printr-o analiză logică și sistematică a Codului amintit. (...) Într-un astfel de context normativ, se deduce faptul că materia impozabilă constituie o noțiune prin care se desemnează și obiectul sau bunul concret în raport cu care un impozit sau o taxă produce efecte. În consecință, cum norma art. 105 alin. (1) din Codul de procedură fiscală nu conține nicio distincție în ceea ce privește mențiunile unei declarații de impunere, aceasta nu poate fi indusă nici pe cale de interpretare.”

Atenție! Interpretarea dată de ICCJ a devenit obligatorie, atât pentru instanțele de judecată, cât și pentru autoritățile fiscale și contribuabili, din data de 15 aprilie 2025, potrivit regulilor din Codul de procedură civilă (articolele 519-521). Cu alte cuvinte, judecătorii și autoritățile trebuie să respecte interpretarea ICCJ atunci când se lovesc de spețe similare.