- Contractul de telemuncă trebuie să specifice explicit că salariatul lucrează în regim de telemuncă, folosind tehnologia informației, acest element fiind esențial pentru încadrarea corectă a relației de muncă.
- Este obligatoriu să se menționeze în contract dacă și când angajatul trebuie să se prezinte la birou, precum și locul exact al biroului, pentru a asigura predictibilitatea relației de muncă.
- Înțelegerile verbale sau informale despre munca la distanță, fără prevederi contractuale explicite, pot genera conflicte când angajatorul decide revenirea la birou.
- Contractul de telemuncă, fiind comutativ, presupune drepturi și obligații certe și clare, nu aleatorii, iar lipsa clauzelor specifice poate conduce la interpretări diferite ale părților.
„Mi s-a spus, în momentul semnării contractului, că nu trebuie să vin la birou niciodată sau, dacă va fi nevoie la un moment dat, vom discuta și despre cheltuielile necesare deplasărilor la birou, însă acum vor să mă prezint, zi de zi, la un anumit loc de muncă”.
Așa încep mai toate discuțiile care au la bază schimbările vizate de angajatorii care decid revenirea lucrătorilor la birou, iar, de cele mai multe ori, strict juridic vorbind, dreptatea aparține angajatorilor, dar nu în sensul că ar putea să decidă unilateral modificarea unui contract de telemuncă, ci pentru că, juridic vorbind, nu a existat niciodată un contract de telemuncă cu cei pe care îi cheamă înapoi la birou.
Uneori, e vorba, cel mult, de un contract cu clauză de telemuncă ce include un program individualizat sau chiar de unul clasic urmat de o înțelegere mai mult sau mai puțin oficializată. Un veritabil contract de telemuncă trebuie să conțină cel puțin 10 aspecte obligatorii, potrivit Legii 81/2018 (privind reglementarea activității de telemuncă). În materialul de azi ne uităm asupra a cinci dintre acestea.
I. Precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă
Concret, acesta este primul element care garantează încadrarea corectă a relației de muncă în cazul în care părțile au convenit că salariatul își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informației și comunicațiilor.
Încadrarea corectă a relației de muncă depinde și de mijloacele utilizate pentru îndeplinirea atribuțiilor, iar în cazul în care se utilizează tehnologia informației și comunicațiilor și salariatul nu trebuie să deplaseze, conform programului de muncă, într-un loc de muncă organizat de angajator, se poate opta pentru această variantă.
Dacă ne raportăm la momentele anterioare semnării contractului, respectiv oferta de muncă și informarea prealabilă, putem prezuma că acest aspect a fost cunoscut, fiind în discuție un element esențial al contractului, locul muncii.
II. Dacă și când trebuie să se prezinte la birou angajatul pentru a lucra (într-un loc de muncă organizat de angajator) și unde este acel birou
În cazul în care părțile stabilesc o variantă de lucru care presupune un program individualizat, aspect evidențiat atât de Legea 81/2018, cât și de Codul muncii (în urma modificărilor din 2022), atunci contractul de telemuncă va conține și perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator.
Programul individualizat și modul de lucru flexibil, prevăzut acum și de art. 118 alin (7) din Codul muncii presupune posibilitatea salariaților de adaptare a programului de lucru, „inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă la distanță”.
Contractul de muncă, cu sau fără clauză de telemuncă, presupune și predictibilitate, fiind comutativ, pentru că la momentul încheierii sale, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.
Avem, pe de-o parte, dispozițiile art. 5 alin (2) lit. b) din Legea 81/2018, iar pe de altă parte programul individualizat prevăzut de Codul muncii care confirmă și clarifică posibilitatea stabilirii unei variante în care într-o anumită perioadă sau în anumite zile salariatul va presta în regim de telemuncă și când va fi necesară prezența la birou.
În același timp, ținând cont de faptul că în cazul contractelor comutative, așa cum este și contractul de muncă, drepturile și obligațiile părților sunt certe, clare și este obligatorie înscrierea lor, este foarte importantă o astfel de clauză, pentru că lipsa ei, coroborată cu precizarea de la pct. 1 (că salariatul lucrează în regim de telemuncă), conduce la concluzia că nu este necesară niciodată prezența la birou, părțile având această libertate.
În cazul în care este necesară prezența la birou în anumite zile sau într-o anumită perioadă, se impune clarificarea acestui aspect, ținând cont de faptul că nu vorbim despre un contract aleatoriu, așa cum îl definește art. 1.173 alin (2) din Codul civil.
O simplă precizare în cadrul contractului de temuncă privind posibilitatea ca angajatorul să dispună oricând revenirea la birou nu asigură respectarea dispozițiilor legale sau, în cel mai rău caz, telesalaritul își asumă riscul ca la un moment dat să fie chemat într-un loc de muncă organizat de angajator.
Și într-o astfel de situație, destul de des întâlnită, trebuie menționat locul de muncă în care salariatul trebuie să prezinte, iar în unele situații sunt încheiate contracte de muncă fără nicio clauză de telemuncă, în care, de regulă, locul muncii este sediul principal sau secundar al angajatorului și ulterior (uneori chiar în prima zi de muncă) sunt încheiate acte adiționale care creează aparența unui contract de telemuncă, fiind precizat faptul că un anumit număr de zile din săptămână salariații pot lucra în regim de telemuncă, însă fie cu acordul superiorilor, fie sub condiția precizării zilelor respective până cel târziu la finalul săptămânii anterioare.
Altfel spus, deși nu s-ar putea aprecia că este o încălcare evidentă a dispozițiilor legale, ne putem imagina că salariatul își asumă riscul ca o eventuală solicitare să nu-i fie aprobată sau superiorul său să decidă prestarea muncii în regim de telemuncă în alte zile.
În practică pot fi întâlnite și situații în care, fără a avea o precizare expresă în scris, părțile să stabilească fie verbal, fie „la mica înțelegere”, salariatul și superiorii săi să decidă că nu este necesară prezența la locul de muncă menționat în contract.
O astfel de situație poate avea consecințe pentru salariat, pentru că bazându-se pe înțelegerile informale își poate imagina că niciodată nu va fi chemat la birou, iar atunci când se întâmplă să constate că este imposibil să facă acest lucru, fie pentru că se află la o distanță care nu-i permite deplasarea zilnică, fie pentru că deplasările implică cheltuieli mult prea mari și fac astfel nerentabil respectivul contract.
În cazul în care locul muncii precizat în contract, adică locul în care ar trebui să mă prezint cel puțin o zi pe săptămână sau pe lună se află la zeci sau chiar sute de kilometri, nu este cea mai bună decizie să mă bazez pe asigurările informale (verbale) ale superiorului care-mi spune că ceea ce am în contract este o „simplă formalitate” și în realitate eu nu voi fi niciodată chemat la birou, pentru că acest „niciodată” nu poate fi probat sau pentru că superiorii se pot schimba.
III. Precizarea locului sau a unor locuri privind desfășurarea activității în regim de telemuncă - în prezent, clauza nu mai e cerută de lege, dar poate fi prevăzută
Chiar dacă nu este obligatorie menționarea acestui aspect, părțile pot stabili (de comun acord, nu impus!) ca activitatea în regim de telemuncă să se desfășoare într-un anumit loc sau să fie menționate expres mai multe locuri.
Mai concret, vorbim despre o clauză a contractului de telemuncă ce poate fi negociată, iar în momentul semnării contractului se prezumă exprimarea acordului ambelor părți și executarea devine astfel certă.
Acest aspect are legătură cu dispozițiile legale în privința securității și sănătății lucrătorilor, însă poate fi și unul legat de securitatea datelor utilizate sau a echipamentelor pe care angajatorul le pune la dispoziție.
Cu caracter general, nemaifiind o condiție obligatorie și în lipsa unor precizări exprese în cadrul contractului de telemuncă, telesalariatul are libertatea de a-și alege locul sau locurile în care își va desfășura activitatea, în special atunci când nu are obligația de a se prezenta în anumite zile sau într-o anumită perioadă într-un loc de muncă organizat de angajator.
Cu alte cuvinte, dacă cel puțin o zi pe săptămână sau pe lună trebuie să mă prezint la birou, trebuie să țin cont de acest aspect, astfel încât să mă aflu la o distanță care să-mi permită deplasarea în ziua sau în zilele respective în locul precizat în contract.
IV. Programul în cadrul căruia angajatorul poate verifica activitatea telesalariatului și modul în care se va efectua acest control
Este evident că un contract de telemuncă este tot un contract de muncă în sens larg, deci discutăm tot despre prestarea unei activități în beneficiul și sub autoritatea angajatorului, chiar dacă această activitate nu se desfășoară într-un loc de muncă organizat de respectivul angajator.
Avem astfel la bază aceleași principii și aceleași drepturi și obligații generale ale părților, angajatorul având dreptul de a verifica modul în care salariații săi își desfășoară activitatea, însă trebuie să menționeze aceste aspecte în contract.
Dacă în privința programului în care poate verifica activitatea lucrurile sunt relativ simple, pentru că este vorba chiar de programul de lucru, nefiind posibilă impunerea altui program, modalitatea concretă a efectuării controlului se va negocia, se va stabili și se va înscrie cât mai concret în contract, pentru a evita orice neînțelegeri sau conflicte ulterioare.
Stabilirea unui program care să nu se suprapună cu cel de lucru este imposibilă, pentru că repartizarea programului de muncă este prevăzută în contract, conform modelului-cadru CIM, iar orice solicitare cu privire la prestarea muncii suplimentare depinde de acordul telesalariatului cu normă întreagă, în timp ce în cazul celor încadrați cu timp parțial este nelegală.
V. Transparență și consens în privința evidenței timpului de muncă
Angajatorul are obligația, în toate situațiile, de a ține evidența timpului de muncă prestat de salariații săi, însă în cazul contractelor de telemuncă legiuitorul impune precizarea acestui aspect chiar în contract.
Fiind în discuție utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, legiuitorul nu a impus un anumit mod, ci a lăsat libertatea părților de a alege împreună varianta optimă, astfel încât să fie evitate conflictele.
În mod surprinzător, o astfel de libertate conduce chiar la situații în care regulile fie sunt ignorate, fie sunt menționate în contract pentru a „bifa” condiția prevăzută de art. 5 alin (2) lit. e) din Legea 81/2018, însă uneori apar și conflictele.
Altfel spus, dacă am în contract precizarea că în intervalul prevăzut pentru programul de muncă am obligația de a mă conecta și de a rămâne conectat pe o anumită platformă, atunci așa voi face. Sau dacă am stabilit că în momentul începerii și terminării programului voi transmite acest lucru într-un anumit mod sau superiorului, atunci trebuie să respect această obligație în fiecare zi de muncă.
Nu contează nici că mi-a transmis (de cele mai multe ori verbal) superiorul că nu este nevoie sau că nu mi-a atras atenția atunci când am omis să respect această clauză și nici dacă primesc sau nu sarcini în timpul programului, obligația mea ca telesalariat este să fiu la dispoziția angajatorului meu în timpul programului de muncă și să transmit orele de începere și de sfârșit ale programului de lucru.
Comentarii articol (0)